Ion și Maria stau seara în casă, vântul suflă pe afară, iar soba abia mai pâlpâie. Maria, tot mai nemulțumită, se foieste pe scaun.
– Mă, Ioane, mi-e frig! zice ea, strângându-se de umeri.
Ion, fără să-și ridice ochii din ziar:
– Pune o pătură pe tine, femeie! Ce atâta tam-tam?
Maria se înfofolește în pătură, dar nici așa nu-i e bine.
– Tot mi-e frig! repetă ea cu vocea din ce în ce mai plângăcioasă.
Ion, deja exasperat, își lasă ziarul deoparte și o întreabă:
– Și ce vrei, muiere, ce să-ți mai fac?
Maria, cu un aer nostalgic:
– Păi, tată, când zicea mama că-i e frig, o lua tata în brațe și o încălzea…
Ion, mirat și încruntat:
– Și de unde să-l iau io pe tac-tu, la ora asta, femeie?
– Vai, dragă, am petrecut o noapte de groază! N-am putut să dorm deloc! spune ea cu ochii roşii de oboseală.
– Serios? Ce s-a întâmplat? întreabă prietena ei, curioasă.
– Am avut un purice mort în pat, zice ea cu o expresie gravă.
Prietena ridică din sprâncene, uimită:
– Şi dacă era mort, ce rău ţi-a putut face? Să fii serios, nu te poate deranja un purice mort!
– Ah, da, el era mort, zice ea oftând adânc. Dar, dragă, dacă ai ştii câte neamuri au venit la înmormântare!
Un renumit post de televiziune a decis să ia un interviu unui milionar cunoscut pentru povestea sa aparent impresionantă de succes.
– Cum aţi făcut avere? întreabă reporterul curios. – Ei bine, spune milionarul, aveam un singur leu în buzunar. Cu el am cumpărat două mere. Le-am spălat, le-am şters bine de tot, să arate impecabil, şi le-am vândut cu doi lei.
Reporterul, din ce în ce mai fascinat: – Şi apoi ce aţi făcut?
– Păi, cu cei doi lei am cumpărat patru mere. Le-am spălat din nou, le-am lustruit şi le-am vândut cu patru lei.
– Wow! Deci aşa aţi continuat să vă extindeţi afacerea? Din doi lei, patru lei, opt, şi tot aşa?
Milionarul face o pauză teatrală, îşi drege vocea şi continuă: – Da, ceva de genul… până când, după multă muncă şi sacrificii, a murit o mătuşă bogată şi mi-a lăsat un milion de dolari!
