Ion trecea pe ulița satului cu o secure în mână și îl vede pe Gheorghe la poartă, stând pe o bancă.
– ‘Mneața, Gheo!
– ‘Mneața, Ioane!
– Ce faci, mă, Gheo?
– Iaca, șed!
– Nu vii să mă ajuți la niște lemne?
– Nu pot, mă, Ioane, că îs beteag rău?
– No, tulai, Doamne, da’ ce ai, mă, Gheo?
– Boală gre’, mă, Ioane!
– Da’, ce boală ai, mă?
– Boală venerică…
– Ioi, mă… da’, cum îi, mă, boala asta?
– Păi, cum să îți explic eu, mă, Gheo… uite, mă doare în pix de lemnele tale!
