-Iubitele, ai încredere în mine, nu?
-Da, draga mea, normal! Tu niciodată nu mi-ai dat motive să cred altfel.
-Știi că niciodată nu te-aș minți!
-Evident, știu asta. Dar de ce întrebi așa dintr-o dată?
-Ei bine, vezi tu, a fost un mic… incident… un stâlp de metal m-a atacat când parcam mașina la mall.
-Cum adică „te-a atacat”? Parcă nu prea are sens…
-Da, chiar așa, a apărut din senin! Îți jur, nu era acolo când am intrat în parcare!
-Și mașina? E întreagă, nu?
-Hmm… depinde cum definești „întreagă”… poate un pic… zgâriată. Dar e o zgârietură artistică, să zicem că îi dă personalitate!
Soacra își face obiceiul să sune mereu când e la cumpărături, așa că astăzi nu face excepție:
-Mă sună soacra-mea:
-Alo, dragă, sunt la supermarket. Am intrat să iau niște lapte. Vrei ceva de aici?
Îmi ia un moment să mă gândesc și, cu un zâmbet obraznic pe față, întreb:
-Depinde, ești pe jos sau cu mașina?
După o scurtă pauză, soacra răspunde ușor surprinsă:
-Pe jos, de ce întrebi?
Eu, fără să ratez ocazia:
-Atunci ia-mi și mie, te rog, 3 saci de cartofi, 5 pâini și, dacă tot ești acolo, poate și câteva baxuri de apă, să fie, nu? Oh, și niște pepeni ar fi perfecți…
O băbuță cade pe scări și își rupe piciorul. Merge imediat la doctor, iar acesta îi recomandă o operație. Operația reușește fără probleme, iar la final, doctorul îi dă instrucțiuni stricte:
– „Doamnă, pentru următoarele patru săptămâni, să nu urcați deloc scările!”
Băbuța pleacă acasă, ascultătoare, dar pe zi ce trece devine tot mai frustrată. După ce respectă cu strictețe recomandarea timp de o lună, simte că nu mai poate suporta, așa că pune mâna pe telefon și îl sună disperată pe doctor:
– „Domnule doctor, vă rog să-mi spuneți, acum pot să cobor scările? Că m-am plictisit groaznic să urc și să cobor doar pe burlanul de la etaj!”