La o petrecere zgomotoasă, unde lumina colorată pâlpâia ca un discobol în criză, Bulă stătea rezemat de un pervaz, cu un pahar de vin în mână și ochii fixați într-un colț al încăperii. Un prieten, Ștefan, observând expresia lui concentrată, se apropie cu un zâmbet complicat:
– La ce te uiți așa de atent, Bulă?
Bulă, fără să-și lase privirea, răspunde cu un gest spre perechea din colț:
– La o pereche care se sărută cu foc.
Ștefan, trăgându-l de mânecă cu un aer de moralist amuzat, glumește:
– Mai bine uită-te la nevastă-ta!
Bulă, întorcându-se încet spre el cu un zâmbet de „știu ceva ce nu știi”, răspunde liniștit:
– Păi asta și fac!
Șeful, un bărbat cu o mustață care părea să fie întoarsă cu frica de viață, stătea în biroul său plin de diplome și un ceas de perete care ticăia ca un metronom nervos. Pe masa lui, o ceașcă de cafea rece și un teanc de rapoarte neterminate. Îl cheamă pe Ionescu, un angajat cu o cămașă mototolită și ochi de om care abia a scăpat dintr-un vis cu oi dansatoare.
– Ionescule, am observat că întârzii mereu la muncă în ultima vreme. Există vreo problemă sau motiv pentru asta?
Ionescu, cu un zâmbet stângaci și degetele împletite ca să nu tremure, răspunde:
– Da, șefule, acum o săptămână mi-ați spus că dacă vreau să citesc ziarul, să o fac acasă…
Un hoț îmbrăcat în negru, cu o eșarfă mascând jumătate din față, se strecură printr-o fereastră deschisă într-o casă luxoasă, dar întunecată. Cu o lanternă mică în dinți, deschide un seif plin cu bancnote și bijuterii, zâmbind ca un copac de Crăciun. Deodată, aude o voce solemnă din întuneric:
– Iisus te privește!
Hoțul îngheață, ochii i se dilată ca niște faruri. Se uită în toate colțurile, verifică sub pat, în dulap, dar nu vede decât un cortinaj care flutură misterios. Continuă să înghesuie banii într-un sac, când vocea reapare, și mai autoritară:
– Iisus te privește!
Hoțul sare în spate și își aprinde lanterna spre un colț îndepărtat. Lumina lovește un papagal auriu într-un cușcă de argint. Pasărea îl privește cu un aer de judecată divină și zice:
– Pe mine mă cheamă Moise, dar să știi că Iisus te privește.
Hoțul, relaxându-se brusc, izbucnește în râs:
– Ce tâmpit își botează papagalul Moise?
Papagalul, cu o sprânceană ridicată (deși nu avea), răspunde sec:
– Același tâmpit care și-a botezat dobermanul Iisus.
Polițistul, cu o privire sceptică și o fiolă în mână, oprește mașina unui șofer care se clătină ușor la volan. Luna plină luminează o stradă pustie, iar aerul este tăiat de sirena politiei care încă mai pâlpâie.
– Nu pot să suflu, am astm, zice șoferul, prefăcându-se să tușească dramatic în pumn, cu ochii umezi de la un „atac” brusc.
Polițistul, cu o sprânceană ridicată și un zâmbet de „am auzit asta de o mie de ori”, replică:
– Atunci hai să-ți luăm sânge.
Șoferul, pălind vizibil, se târăște pe scaun:
– Nu pot, sunt hemofilic.
Polițistul, acum cu brațele încrucișate și un aer de „te prind eu pe fapte”, arată spre o dungă albă pe asfalt:
– Atunci hai să umbli pe dungă albă.
Șoferul, clătinându-se în picioare ca un pinguin beat, mărturisește cu un zâmbet buimac:
– Nu pot, sunt beat.
