Un băiețel de la o școală de cartier este mutat de mama sa la o școală cu pretenții. Pentru a fi admis, directorul vrea să îi pună câteva întrebări, să vadă dacă se încadrează în pretențiile școlii:
– Ia spune-mi, băiețel, câte anotimpuri sunt?
– Șase!
– Ești sigur?
– Da, șase!
– Mai gândește-te puțin…
– Șase sunt…!
Directorul îi spune mamei:
– Doamnă, mai bine îl întrebați dumneavoastră, că eu nu o scot la capăt cu el!
– Ia spune, Mihăiță, câte anotimpuri sunt? Îl întreabă mama.
– Șase, pe cuvântul meu că sunt șase!
Directorul îi spune calm mamei:
– Doamnă, nu îl putem accepta la această școală, dacă nici măcar atâta lucru nu știe.
După ce ies din biroul directorului, mama îl întreabă:
– Cum, măi Mihăiță, să fie șase anotimpuri? Cum să spui așa ceva?
– Mami… eu mă dau bătut! În afară de alea ale lui Vivaldi, Haydn, Ceaikovski, Glazunov, Loussier și Piazzolla, eu chiar nu mai știu nici unul!
