Bulă și Lenuța stăteau liniștiți în sufragerie, fiecare cu treaba lui. Deodată, Bulă observă o valiză veche, prăfuită, strecurată sub pat. Ridică o sprânceană și, curios, o întreabă pe Lenuța:
– Fă, Lenuțo, ce e cu valiza asta ascunsă sub pat?
Lenuța se înroșește instant, lăsându-și șorțul deoparte. După câteva secunde de ezitare, îi spune cu o voce stinsă:
– Dragule… trebuie să-ți mărturisesc ceva. Dar te rog să nu te superi…
Bulă, din ce în ce mai intrigat, se apleacă să scoată valiza. O deschide cu grijă și înăuntru vede trei cartofi și o grămadă de bani, vreo 50.000 de euro.
– Lenuțo, ce-i asta? Ce e cu cartofii ăștia?
Lenuța oftează adânc și zice:
– Păi, dragule… de-a lungul căsniciei noastre, de câte ori te-am înșelat, am pus un cartof în valiză.
Bulă stă puțin pe gânduri, își freacă bărbia și apoi zice:
– Mda, trei cartofi în 25 de ani? Nu-i chiar așa rău, hai că te iert. Dar stai, fă, ce e cu banii ăștia?
Lenuța își drege glasul, încercând să pară cât mai calmă:
– Păi… de câte ori adunam un kilogram de cartofi, îi vindeam la piață.
Într-o intersecție aglomerată, un șofer oprește lângă un polițist care stătea sprijinit de semafor. Șoferul, vizibil confuz, deschide geamul și întreabă:
– Pardon, monsieur, comment je peux arriver à la gare?
Polițistul îl privește nepăsător și ridică din umeri. Șoferul încearcă din nou, de data asta în engleză:
– Excuse me, sir, how can I get to the train station?
Polițistul rămâne mut, aruncând un ochi spre semafor. Șoferul, deja transpirat de efort, încearcă în germană:
– Entschuldigen Sie, wie komme ich zum Bahnhof?
Nimic. Polițistul continuă să-l privească impasibil. Disperat, șoferul trece la italiană, apoi spaniolă, dar fără vreun rezultat. În cele din urmă, clătinând din cap, șoferul pleacă mai departe, bombănind în toate limbile pe care le știa.
După câteva minute, o bătrânică se apropie de polițist, ducând un coș cu mere.
– Uite, măi, maică, omu’-ăla știa atâtea limbi străine! Se vedea că-i om învățat, educat.
Polițistul, netulburat, își aranjează șapca și răspunde cu un aer superior:
– Și la ce i-a folosit, maică? Tot nu m-a înțeles!
Bulă vine acasă de la școală, entuziasmat, și se așază la masă, unde mama lui pregătea cina.
– Mamă, să știi că ne-au mințit la școală!
Mama, surprinsă, se întoarce către el:
– Cum adică, Bulă? Ce s-a întâmplat?
Bulă, plin de zel, începe să explice:
– Păi, ne-au zis că apa nu are nici miros, nici gust, nici culoare. Dar nu e adevărat!
Mama îl privește curioasă și întreabă:
– De ce spui asta?
Bulă zâmbește ștrengărește:
– Pentru că ieri, când taica-miu dormea, am pus puțină apă în berea lui. Când s-a trezit și a luat o gură, a strigat imediat: „Ce-i porcăria asta?! Cine mi-a stricat berea?!”
Un soldat stătea liniștit în post, privind în zare, când sergentul vine grăbit spre el.
– Băi, soldat, fii atent aici! Trebuie să vină generalul! Când îl vezi, să mă anunți imediat, ai înțeles?
– Am înțeles, domn’ sergent, zice soldatul, făcând un salut regulamentar.
Peste vreo zece minute, sergentul apare din nou, agitat:
– Băi, soldat, a venit generalul?
– Nu, domn’ sergent, nu l-am văzut.
– Bine, dar să nu uiți, mă anunți pe loc!
– OK, domn’ sergent, stați liniștit.
Timpul trece, soldatul începe să se plictisească și fredonează un cântec. După vreo oră, o mașină neagră, impunătoare, se apropie de post. Din ea coboară un bărbat îmbrăcat elegant, cu multe decorații. Soldatul se uită atent la el și, cu un aer serios, întreabă:
– Tu ești generalul?
Bărbatul, surprins, răspunde calm:
– Da, eu sunt generalul.
Soldatul dă din cap, ușor îngrijorat, și zice pe un ton grav:
– E clar, ai dat de dracu’, domn’ sergent te așteaptă de o oră jumate
