Proaspăt căsătorită, soția, cu un șorț plin de făină și cu părul prins neglijent, își aruncă privirea obosită spre soțul care stătea tolănit pe canapea, cu telecomanda în mână:
– M-am săturat! – începe ea cu un oftat adânc, care ar fi putut stinge o lumânare.
– Eu fac mâncare, eu spăl, eu calc, eu fac curat în casă. De parcă aș fi o Cenușăreasă!
Soțul, ridicând leneș ochii de la televizor, îi răspunde zâmbind:
– Ei, vezi, draga mea? Nu ți-am zis eu că o să îți ofer o viață ca în povești?
Soția își pune mâinile în șolduri, fulgerându-l cu privirea:
– Da, dar n-ai menționat că eu sunt Cenușăreasa, iar tu ești broscoiul leneș de pe canapea!
– Costele, nenorocitule, unde mi-ai umblat până la ora asta? – îl întreabă Leana, cu mâinile în șolduri și privirea tăioasă ca un cuțit.
Costel, sprijinindu-se de ușă, încercă să-și mențină echilibrul, dar cam fără succes:
– Am așteptat, femeie, să întoarcă pancarta la bar. Scria „INCHIS”, de-aia am stat!
Leana ridică din sprâncene și se apropie amenințător:
– Așa?! Și unde dracu’ ai băut, dacă era închis, măi bețivule?
Costel, cu un zâmbet șmecher și ochii încețoșați, răspunde filozofic:
– Pai n-am zis că era „închis”, am zis că scria „închis”! Că așa se vede când te uiți dinauntru…
Leana se uită lung la el, încercând să înțeleagă logica. După câteva secunde de tăcere, izbucnește:
– Dinauntru? Și cum ai intrat, mă, dacă scria „închis”?
Bulă, proaspăt angajat ca spălător de geamuri la un magazin din București, își făcea treaba cu un aer serios, dar relaxat, ștergând geamurile cu mișcări de expert. La un moment dat, pe stradă trece un Porsche care oprește lângă el. Din mașină iese un tip bine îmbrăcat, cu ochelari de soare, care îi face cu mâna:
– Salut, Bulă, ce mai faci?
Fără să se oprească din treabă, Bulă îi răspunde scurt:
– Lasă-mă, n-am timp de tine!
Șeful lui Bulă, care era în apropiere și asista la scenă, se uită surprins:
– Mă Bulă, tu îl știi pe omul ăsta?
– Normal, șefu’, suntem prieteni de mult.
A doua zi, Bulă își continuă activitatea când un Ferrari oprește în fața magazinului. Șoferul coboară și strigă vesel:
– Salut, Bulă, ce mai faci?
Bulă, neimpresionat, își continuă treaba:
– Lasă-mă, n-am timp de tine!
Șeful, deja intrigat:
– Mă Bulă, dar tu îi știi și pe ăștia?
– Păi sigur, îi cunosc pe toți, șefu’.
– Cum să-i cunoști pe toți?! Zi drept, tu îl cunoști și pe Papa de la Roma?
Bulă zâmbește ștrengărește:
– Evident, șefu’.
Șeful nu mai rezistă curiozității și propune să meargă la Vatican pentru a verifica dacă Bulă chiar spune adevărul. Ajunși acolo, Bulă îi spune:
– Așteaptă-mă aici, mă duc să-l salut.
După câteva minute, Papa apare la balcon, iar lângă el stă cine altul decât Bulă, care îi face cu mâna mulțimii. Șeful, șocat de ce vede, leșină pe loc.
Când Bulă coboară și îl găsește pe șef prăbușit, încearcă să-l trezească. Când acesta își revine, Bulă îl întreabă:
– Ești bine, șefule? Ce s-a întâmplat?
Șeful, cu un firicel de lacrimă pe obraz, răspunde:
– Eram deja șocat când te-am văzut lângă Papă, dar lovitura de grație a fost când au trecut pe lângă mine niște chinezi care au zis: „Uite-l pe Bulă, dar moșu’ de lângă cine-o fi?”
