Ion și Maria erau întinși în pat, într-o seară rece de iarnă. Vântul șuiera pe la ferestre, iar camera abia se încălzea de la o sobă care parcă refuza să-și facă treaba. Maria, înfofolită într-un halat gros, începe să ofteze.
– Mă Ioane, mie mi-e cam frig… – zise ea încet, așteptând parcă un gest de tandrețe.
Ion, concentrat să prindă ultimele minute dintr-un meci la televizor, îi răspunde fără să-și ridice ochii:
– Pune o pătură pe tine, Marie, că de-aia avem două!
Maria se foiește nemulțumită, trage pătura peste ea, dar oftele ei devin mai sonore.
– Ioane, tot mi-e frig! – spune ea din ce în ce mai supărată.
Ion oftează, întinde mâna și mai aruncă o pătură peste ea, de parcă rezolva o problemă tehnică.
– Gata, Marie, acum sigur n-ai cum să mai îngheți!
Dar Maria nu se lasă. Își întoarce capul către el, privindu-l insistent, și spune cu un ton plin de subînțeles:
– Știi, Ioane, când mama îi zicea lu’ tata că îi e frig, el o lua în brațe…
Ion, care tocmai a văzut cum echipa favorită ratează un gol, o privește câteva secunde în tăcere, apoi zice calm:
– Marie, și de unde vrei să-l iau eu pe tactu la ora asta???
O pereche îndrăgostită stătea pe o bancă într-un parc liniștit, într-o după-amiază răcoroasă de toamnă. Frunzele ruginii foșneau pe alei, iar vântul rece le mângâia obrajii. El, un tânăr zâmbitor, încerca să pară cât mai curajos, deși mâinile îi erau roșii de frig. Ea, elegantă și puțin cochetă, își aranja șuvițele de păr care îi fluturau pe față.
Tânărul își freca mâinile cu speranța că își va recăpăta căldura pierdută, dar fără succes. După câteva momente de ezitare, îi aruncă o privire rugătoare și întreabă:
– Pot să-mi încălzesc mâinile între picioarele tale?
Fata, surprinsă de îndrăzneala lui, își ridică o sprânceană și îl privește jucăuș:
– Dar la urechi nu ți-e frig?
Bubulina stătea mândră pe bancă în fața blocului, discutând cu vecina ei, tanti Floarea, o femeie mereu curioasă și cu un ochi critic pentru toată lumea. Subiectul de azi era, bineînțeles, despre copii.
– Bubulino, spune-mi, tu cum te descurci cu băiatul tău? E greu, nu? întreabă tanti Floarea, cu o ușoară urmă de invidie.
– Eu? Sunt o mamă foarte norocoasă! răspunde Bubulina cu o privire triumfătoare. Am un fiu perfect!
– Perfect, zici? Nu există așa ceva! replică Floarea sceptică. Sigur are și el năravuri…
– Nici vorbă, tanti Floare! Îți spun, e un exemplu de copil!
Tanti Floarea nu se lasă:
– Ia să vedem… Fumează?
– Nu! răspunde Bubulina, râzând de absurdul întrebării.
– Ajunge târziu acasă, stă cu golanii? întreabă Floarea, ridicând din sprâncene.
– Nici gând! E punctual!
– Bea? insistă vecina, căutând cu disperare un defect.
– Deloc! Bubulina zâmbește larg, bucurându-se de șocul din ochii vecinei.
Floarea, uimită, clatină din cap.
– Ei, dacă-i așa, chiar aveți un fiu perfect, Bubulino! Câți ani are?
Bubulina își îndreaptă spatele și răspunde cu mândrie:
– Face șase luni miercurea viitoare!
După o cină romantică la un restaurant cochet, cei doi se plimbau pe sub lumina felinarelor, discutând. Atmosfera era perfectă, iar ea, curioasă din fire, încearcă să-l descopere mai bine.
EA: A fost o seară frumoasă, nu-i așa?
EL: Absolut! Nu-mi vine să cred cât de norocos sunt să fiu aici, cu tine.
Ea zâmbește, dar își ascunde ușor fața sub eșarfă.
EA: Spune-mi, totuși… de ce mă iubești?
El, ușor luat pe nepregătite, dar sincer:
EL: E simplu! Ești cea mai frumoasă și cea mai minunată femeie din lume!
Ea îl privește pe sub gene, cu o sprânceană ridicată, și întreabă provocator:
EA: Așa zici? Eu cred că, de fapt, vrei să mă bagi în patul tău!
El rămâne calm, ba chiar începe să zâmbească larg:
EL: Hei… și pe deasupra, ești și deșteaptă!
