În dimineața aceea, bărbatul se pregătea cu mare grijă. Ședința de la birou era una dintre cele mai importante din cariera lui, iar fiecare detaliu conta. Stătea în fața oglinzii, inspectându-și îndeaproape aspectul, când a simțit privirea pătrunzătoare a soției care se uita cu suspiciune la el.
– Iubito, calcă-mi te rog cămașa albastră că am o ședință importantă azi, spuse el cu o voce ușor grăbită, încercând să o convingă.
Soția, însă, se uită la el cu ochii îngustați, ca și cum ar încerca să vadă dincolo de cuvintele lui.
– Mă, tu vrei să te duci la curve! replică ea, ridicând o sprânceană.
Bărbatul se opri pentru o clipă, șocat de reacția ei.
– Nu, iubito, promit, am o ședință importantă. Te rog, pregătește-mi și cravata, spuse el, încercând să își mențină calmul.
Soția, însă, nu era deloc convinsă.
– Maaa, tu vrei să te duci la curve, d-aia te aranjezi! Te cunosc eu bine, începu ea să-l acuze, în timp ce se apropia și îi inspecta îndeaproape cravata.
Bărbatul se simțea deja prins în capcana suspiciunilor ei.
– Nu, iubito, îți promit! insistă el, sperând să o liniștească. Te rog și parfumul să mi-l aduci.
Dar asta nu făcu decât să înrăutățească lucrurile.
– Pfaaaa, clar te duci la curve la cum te-ai aranjat! Nu am mai văzut așa grijă la tine de când te știu. Promiți că nu te duci? îl interogă ea din nou, cu mâinile în șolduri.
– Iubito! Promit! spuse el, aproape exasperat.
În cele din urmă, își luă la revedere de la soția încă suspicioasă și plecă la birou, unde își petrecu întreaga zi în întâlniri și discuții tensionate. După ce termină cu ședințele, colegii lui îl convinseră să meargă împreună la un bar, să sărbătorească reușita zilei. Una, două, trei băuturi și timpul trecu rapid…
Când se întoarse acasă, era deja 4 dimineața. Cu pași șovăielnici, încercând să nu facă prea mult zgomot, intră în casă. Își dădu jos pantofii și încercă să se strecoare în pat, dar nu apucă să ajungă bine că soția, care evident nu dormea, îl aștepta cu privirea de gheață.
– Ai cobit!
Soacra, o femeie severă și meticuloasă, se instalase de câteva săptămâni bune în casa tânărului cuplu, aducând cu ea o atmosferă de control și observație constantă. Încă de la început, își făcuse un obicei din a comenta fiecare detaliu al gospodăriei, de la felul în care erau așezate tacâmurile pe masă până la modul în care ginerele își lega șireturile.
În serile lungi, după ce cina era servită și toate vasele erau spălate și puse la loc, soacra se retrăgea în colțul ei preferat din sufragerie, scufundându-se într-o carte. Deja trecuse prin toate volumele din bibliotecă, lăsându-și părerea despre fiecare. În seara aceea, cu o notă de nemulțumire în voce, se apropie de ginere, care se relaxa pe canapea, sperând să se bucure de câteva momente de liniște.
− Spune-mi, fiule, nu mai ai nici o carte pe care nu am citit-o? Nu de alta, dar am cam epuizat toate titlurile din casa asta, iar cărțile voastre nu sunt tocmai pe gustul meu…
Ginerele, care se simțea deja obosit de prezența neîntreruptă a soacrei și de comentariile ei critice, se gândi pentru o clipă, apoi zâmbi ușor:
− Da, cum să nu! Mersul trenurilor.
Într-un bar de elită, elegant și extrem de scump, unde decorul strălucea de lux, iar muzica live de pian adăuga o atmosferă sofisticată, un domn bine îmbrăcat observă cu un amestec de curiozitate și îngrijorare cum, la masa alăturată, un alt client își savura băutura. Însă, după fiecare înghițitură din paharul său cu o licoare verzuie, acesta începea să tremure din toate încheieturile, suspinând adânc, de parcă toată greutatea lumii se prăbușise asupra lui.
Intrigat de această scenă neobișnuită, domnul îl cheamă pe chelner, un tânăr imperturbabil, îmbrăcat impecabil în uniformă:
– Chelner, spune-mi, te rog, de ce face domnul de la masa alăturată așa? Ce e în paharul acela?
Chelnerul, cu o privire calmă și un zâmbet enigmatic, îi răspunde:
– Vă recomand să comandați și dumneavoastră un pahar din această băutură și veți înțelege.
Curios, dar și ușor sceptic, domnul decide să se aventureze:
– Bine, adu-mi și mie un pahar din băutura aceea misterioasă!
Chelnerul se întoarce rapid cu paharul plin cu lichidul verzuie, ce părea să strălucească ușor sub luminile discrete ale barului. Cu o curiozitate care îl măcina, domnul ridică paharul și, după o scurtă ezitare, îl dă pe gât dintr-o suflare, așteptând să simtă ceva special.
Înainte ca el să poată comenta gustul sau efectele băuturii, chelnerul, cu același zâmbet calm, se apropie și spune nonșalant:
– 2000 de lei vă costă!
