Într-o dimineață liniștită de duminică, într-o biserică plină de enoriași, un bețivan își face loc, legănându-se dintr-o parte în alta, până într-un colț mai retras. Se așază cu greu pe o bancă, încercând să nu atragă prea multe priviri, dar mirosul de alcool îl trădează rapid.
După ce se foiește un timp, privirea încețoșată îi cade pe o siluetă elegantă, îmbrăcată într-o rochie lungă și sobră, care stătea în fața altarului. Cu mintea încă învăluită în ceața bahică, bețivul își face curaj și se ridică, îndreptându-se șovăielnic spre ea.
Ajungând destul de aproape, o studiază cu atenție – dar nu prea multă, că îi scăpau detalii – și șoptește cu un zâmbet larg, dar lipsit de câțiva dinți:
– Madame, dansați?
Silueta rămâne nemișcată pentru câteva momente, după care o voce fermă, dar liniștită, îi răspunde:
– Nu!
Bețivul, mirat de refuz, clatină din cap, dar nu se lasă bătut:
– Și de ce nu? – întreabă el, ridicând o sprânceană și încercând să stea drept, ca un domn de ocazie.
Vocea se întoarce imediat cu un ton hotărât:
– Din trei motive:
Suntem într-o biserică.
Nu știu să dansez pe Sfânta Evanghelie.
Madame e mă-ta, eu sunt popa!
Doi angajați discută în pauza de masă, la umbra unui copac din curtea fabricii, cu sandwich-urile desfăcute pe ambalajul unei reviste vechi:
– Auzi, cum de ți-a mărit șeful salariul cu 500 de lei? – îl întreabă curios unul dintre ei, mușcând dintr-o chiflă cam tare.
Celălalt angajat, savurându-și liniștit pachetul de acasă, ridică din sprâncene și răspunde cu un zâmbet complice:
– I-am spus că, dacă nu mi-l mărește cu 500 de lei, o să le zic tuturor că mi l-a mărit cu 2500 de lei.
Într-o seară aglomerată la camera de gardă, un pacient intră șontâc-șontâc, ținându-se cu ambele mâini de cap. Asistentele își dau coate și îi aruncă priviri curioase. Omul părea obosit și vizibil jenat de situație, dar durerea din priviri era autentică.
Un doctor se apropie și-l invită în cabinet pentru consultație. Se așază pe scaun, oftând adânc, iar doctorul începe să-l examineze. Observă imediat că ambele urechi erau bandajate și întrebă:
– Bun, să vedem ce avem aici. Ce s-a întâmplat, de ți-ai ars urechea stângă?
Pacientul, jenat, începe să povestească, gesticulând energic:
– Păi, domn’ doctor, să vedeți! Eram acasă, călcam o cămașă, să arăt bine pentru întâlnirea de mâine. Toate bune și frumoase, până când sună telefonul. Ei, și atunci, din grabă, în loc să ridic telefonul, duc calcatorul la ureche!
Doctorul își reține cu greu un hohot de râs și continuă serios:
– Înțeleg, dar… urechea dreaptă? Ce s-a întâmplat și cu ea?
Pacientul oftează din nou și își pleacă privirea:
– Păi, când mi-am dat seama ce-am făcut, am intrat în panică. Am vrut să chem salvarea și… am sunat din nou, dar cu cealaltă mână, tot cu fierul de călcat!
Două prietene stau la o cafenea cochetă, savurând deserturi și discutând despre problemele lor amoroase. Una dintre ele, vizibil supărată, își aruncă plictisită privirea spre fereastră și oftează adânc:
– Nu am noroc la bărbați, spune ea, răsucindu-și lingurița în ceașca de cafea.
Cealaltă prietenă, curioasă, își sprijină bărbia în palmă și întreabă:
– De ce spui asta?
Tânăra își ridică privirea, dând ochii peste cap, și continuă:
– De câte ori întâlnesc un bărbat de care mă îndrăgostesc și vreau să mă mărit cu el, aflu că nu are bani!
Articolul Madame, dansați? apare prima dată în .
