Ion și Maria vin obosiți de la câmp, cu căruța plină cu fân. Soarele apune, iar mirosul de iarbă uscată plutește în aer. Pe drum, lui Ion îi vine un chef nebun și, fără prea multe discuții, o trântește pe Maria în căruță și începe să-și facă de cap.
Maria, surprinsă, dar încântată:
– Măi, Ioane, ce m-ai speriat! Mai sperie-mă o dată!
Ion, bărbat harnic și ascultător, se conformează și o sperie din nou… bine de tot.
Ajung în sfârșit acasă, Maria își scutură fusta și, cu un zâmbet șiret:
– Ioane, mai sperie-mă o dată…
Ion oftează, dar nu e genul să lase o femeie nesperiată, așa că trece la treabă. După ce termină, își ia coasa și pleacă la treabă prin ogradă.
Spre seară, vine rupt de oboseală. Maria îl întâmpină la ușă, cu privirea galeșă:
– Ioane, măi, mai sperie-mă o dată…
Ion se scarpină în cap, dar ce să facă, doar e bărbat gospodar! O mai sperie încă o dată și se bagă la somn, frânt de puteri.
Nici nu apucă să ațipească bine, că simte cum Maria îl scutură de umăr.
– Ioane, hai, te rog, mai sperie-mă o dată!
Ion, cu ochii împăienjeniți de somn, se uită la ea, oftează adânc și, fără să se mai ridice din pat, strigă:
– BAU!
Bubulina stă în bucătărie, cu mâinile pe șolduri, privind cu dezaprobare mormanele de vase nespălate care ocupă chiuveta. Cu o expresie plină de determinare, se întoarce către Bulă, care stă relaxat pe canapea, uitându-se la televizor.
– Bărbate, ia îmbracă-te tu în pirat, îi spune Bubulina cu o voce fermă.
Bulă, surprins de cererea neașteptată, se întoarce spre ea cu o privire confuză:
– Păi de ce?!?
Bubulina, cu un zâmbet plin de sarcasm, răspunde:
– Ca să ataci și tu vasele alea nespălate din bucătărie…
Un tip, după ce a trecut prin magazine în căutarea unui cadou pentru nevastă-sa, se întoarce acasă cu un pachet mare și îl pune pe masă cu un aer mândru. Nevasta, curiosă, deschide pachetul și descoperă 20 de chiloți, toți de aceeași culoare.
Ea, ușor iritată, îl întreabă:
– De ce toți de aceeași culoare? Oamenii o să creadă că nu-mi schimb chiloții!
Tipul, calm și relaxat, o privește și răspunde:
– Care oameni?
Un om disperat aleargă pe stradă, transpirat, cu haina pe jumătate desprinsă și cu o privire de om rătăcit. Vede un trecător liniștit, care mesteca absent o gumă, și îl oprește de urgență:
– Domnule, vă rog din suflet, ajutați-mă! Unde este fabrica de pâine?
Trecătorul își aruncă privirea leneș către el și răspunde calm:
– Nu mă supăr. Fabrica de pâine este lângă fabrica de confecții.
Disperat, omul întreabă din nou:
– Bine, dar unde este fabrica de confecții?
Trecătorul ridică din umeri:
– Lângă fabrica de pâine.
Omul nostru, simțind că îi fierbe creierul, își încrucișează brațele și se uită furios la celălalt:
– Păi bine mă, dar fabrica de pâine și cea de confecții unde le pot găsi?!
Trecătorul își aranjează tacticos haina, își scoate o scobitoare și răspunde cu aceeași voce calmă:
– Una lângă alta!
