La aniversarea a 20 de ani de la căsătorie, după o cină festivă, lumânări romantice și un tort cu artificii, Ion și Maria stau relaxați pe canapea. Maria, emoționată, se uită la soțul ei și zâmbește:
– Ioane, îți dai seama? 20 de ani împreună! Parcă ieri ne-am căsătorit…
Ion dă din cap, oftează și se ridică încet. Se duce pe balcon, își aprinde o țigară și începe să tragă din ea cu un aer melancolic. Apoi mai aprinde una… și încă una…
Maria, văzându-l așa gânditor, iese după el:
– Ce-ai pățit, Ioane? Te văd cam abătut…
Ion, cu privirea pierdută în zare, oftează adânc și își trece mâna prin păr:
– Mai ții minte acum 20 de ani, când ne-a prins taică-tu în mașină?
Maria chicotește:
– Normal că-mi amintesc! Ce scandal a făcut…
Ion continuă, de parcă nici n-ar fi auzit-o:
– Mai ții minte că mi-a zis că, dacă nu te iau de nevastă, fac 20 de ani de pușcărie?
Maria râde:
– Ehe, ce vremuri! Ce nebunii făceam atunci…
Ion stinge țigara, se uită lung la ea și, cu un oftat greu, zice:
– Mâine ieșeam, mă…
Într-o sală de tribunal plină de curioși, cazul zilei părea să fie unul mai puțin obișnuit. Judecătorul, un bărbat cu ochelari și o privire aspră, îl privește pe acuzat peste rame și, cu o voce gravă, începe interogatoriul:
– Recunoaşteţi, întreabă judecătorul, că l-aţi agresat pe chelner şi l-aţi rănit grav?
Acuzatul, un domn la costum, dar cu o privire jenată, își drege glasul și răspunde, aproape șoptind:
– Recunosc…
Judecătorul își încrucișează brațele și continuă:
– Şi cu ce l-aţi lovit?
Acuzatul oftează adânc și spune, privind rușinat în podea:
– Cu friptura pe care mi-a servit-o…
O familie se duce pentru prima dată la un restaurant elegant, cu o atmosferă prietenoasă și decor modern, unde toate privirile se îndreaptă spre mesele frumos aranjate și luminile calde. După ce mănâncă cu poftă, întreaga familie pare să se bucure de experiența culinară, iar atmosfera este plină de voie bună și de chicoteli. La finalul mesei, după ce soțul plătește nota de plată, soția se ridică și, cu o voce calmă și plină de blândețe, îi spune chelnerului:
– Resturile să mi le puneţi la pachet pentru căţel.
Chelnerul, zâmbind politicos, răspunde:
– Bineînțeles, doamnă.
În acel moment, copiii, care de curând descoperiseră cât de plăcută este experiența de a mânca la restaurant, izbucnesc într-un strigăt entuziast și plin de uimire:
– Uraaaaaa! Ne cumpără căţeeeel!
Un tip mai slab de fire, timid și cam lipsit de încredere, se duce la doctor cu o privire rugătoare și îi spune cu voce tremurândă:
– Domn’ doctor, am nevoie de niște pilule magice… ceva care să mă facă mai… știți dumneavoastră… mai bărbat!
Doctorul, obișnuit cu astfel de cereri, scoate un flacon din sertar și i-l întinde cu un zâmbet discret:
– Ia astea și vezi cum te simți. Dar ai grijă, să nu exagerezi! Să vii mâine să-mi povestești.
Omul, entuziasmat, iese din cabinet ținând sticluța strâns în mână, ca pe o comoară. Ajuns acasă, nu stă pe gânduri – înghite câteva pastile direct din prag, convins că de data asta o să fie de neoprit.
A doua zi, se prezintă din nou la doctor, cu un zâmbet larg și o expresie de triumf. Doctorul, curios:
– Ei, cum a fost?
Tipul își suflecă mânecile și începe să povestească, plin de entuziasm:
– A fost extraordinar, domn’ doctor! Pe masă, în bucătărie, pe mașina de spălat, sub duș, pe pat, sub pat, în sufragerie, pe canapea, pe dulap… unde s-a putut!
Doctorul, ușor surprins, ridică o sprânceană:
– Ei, bravo! Și ea ce-a zis?
Tipul se oprește o clipă, își duce mâna la ceafă jenat și zâmbește stingher:
– A, ea? Ea n-a venit!
