Într-o seară relaxantă, după cină, în livingul familiei unde lumina difuză a lămpilor se amesteca cu umorul ușor al discuțiilor, fiul Buișor se apropie de tatăl său, Bulă, care stătea așezat pe canapea, înconjurat de reviste vechi și o cană de ceai. Atmosfera era plină de voie bună, iar conversația se încingea pe măsură ce fiecare membru al familiei își aducea contribuția.
Buișor: – Tată, să știi că totuși mama conduce automobilul mai bine decât tine!
Bulă (cu o sprânceană ridicată și o voce care trăda o ușoară neîncredere): – Ești sigur? Eu n-aș spune așa ceva!
Buișor, cu un zâmbet ștrengăresc și hotărât, continuă:
– Dar tu singur ai afirmat că n-ai putea să faci nici 10 metri cu frâna de mână trasă, pe când mama a reușit să parcurgă așa 12 km!
Agentul de circulație face semn să oprească unei mașini care merge suspect de încet pe șosea. Se apropie de geamul șoferului și vede o doamnă în vârstă, cu ochelari mari și cu mâinile strânse pe volan de parcă s-ar ține de el ca de ultimul colac de salvare. În spate, trei pasageri cu fețele albe ca varul, ochii măriți de groază, iar unul pare că încă se ține de centura de siguranță ca și cum viața lui ar depinde de asta.
Agentul își drege vocea și spune:
– Doamnă! Nu e bine să conduceți cu 20 km/h, fiindcă stânjeniți circulația!
Doamna ridică sprâncenele, ușor surprinsă:
– Dar, domnule agent, eu doar am respectat limitarea de viteză de 21 km/h, așa cum scria pe indicator!
Polițistul își pune mâna pe frunte, oftând ușor:
– Doamnă… acel indicator nu arată limitarea de viteză! Vă aflați pe Drumul Național 21!
Doamna clatină din cap, zâmbind ușor:
– Zău? Ei, atunci vă mulțumesc pentru lămurire, domnule agent!
Polițistul aruncă o privire spre pasagerii din spate, care încă nu scoseseră niciun sunet. Unul pare că abia își regăsește respirația, iar celălalt se uită în gol, de parcă tocmai văzuse toată viața trecându-i prin fața ochilor.
– Doamnă… Dar de ce sunt pasagerii dumneavoastră așa încremeniți?
Doamna zâmbește nevinovată și dă din umeri:
– Oh, nimic grav… Încă nu și-au revenit de când am virat de pe Drumul Național 195!
Un șofer grăbit gonește pe stradă, fără să fie atent la drum. Deodată, un pieton apare de nicăieri! Mașina îl lovește ușor, iar bietul om zboară câțiva metri prin aer, rostogolindu-se pe asfalt. După aproape 10 metri, mașina frânează brusc, scrâșnind din roți.
Șoferul, vizibil iritat, scoate capul pe geam, clătinând din cap și ridicând din umeri:
– Fii atent!!!
Pietonul, deși șifonat și cu hainele prăfuite, se ridică încet, își scutură haina și își aranjează pălăria. Se uită spre șofer, trage aer adânc în piept și, cu o expresie obosită, răspunde calm:
– Da ce mă, dai înapoi?
Într-o seară răcoroasă, un turist entuziast, cu rucsacul plin de amintiri din călătorii și cu o atitudine curiosă, intră în holul unui hotel elegant din centrul orașului. Recepționerul, un bărbat politicos și zâmbitor, îl întâmpină la ghișeu, în timp ce lumina caldă a lămpilor subliniază rafinamentul locului.
Turistul, privind meniul de tarife afișat la perete, spune cu un zâmbet:
– Tariful nostru este următorul: 100 de dolari pe noapte, pat și micul dejun, sau doar 10 dolari dacă vă faceți singur patul.
Recepționerul explică cu voce caldă, adăugând o notă jucăușă:
– Exact, domnule. Totul depinde de cât de mult doriți să economisiți, dar și de cât de priceput sunteți la lucrul manual.
Turistul, intrigat și dornic de o provocare ieftină, răspunde imediat:
– Foarte bine, îmi aleg varianta să-mi fac singur patul.
Recepționerul îi zâmbește larg, scoțând din sertar un mic pachet cu ustensile, ca într-un gest simbolic:
– OK! Poftiți fierăstrăul și ciocanul, rămâne doar să faceți rost de cuie.
