Maria și Ion sărbătoreau cu mare fast aniversarea celor 25 de ani de căsnicie. Casa lor era plină de invitați: rude, prieteni, vecini, toți adunați să celebreze un sfert de secol de iubire și devotament. Atmosfera era una plină de voie bună, râsete și amintiri frumoase, iar masa festivă era încărcată de bucate tradiționale, așa cum le place la amândoi.
La un moment dat, între două toasturi și o felie de tort, Maria se apropie ușor de Ion, care stătea la locul lui de onoare, cu un pahar de vin în mână. Zâmbind șiret, se apleacă încet spre urechea lui și îi șoptește:
– Auzi, mă’ Ioane, acuma zi-mi și mie, așa, între noi, ce gen de femei îți plac ție: cele frumoase sau cele inteligente?
Ion se oprește puțin, lăsând paharul pe masă, și se uită cu un zâmbet larg către soția lui. Se gândește o clipă, dar nu prea mult, căci răspunsul îi vine aproape instantaneu. Și tot cu aceeași voce joasă, ca să nu-i audă nimeni, îi răspunde înapoi:
– Niciunele dintr-astea două, tu, Marie!… Știi bine că io te iubesc numa’ pe tine!…
Soțul și nevasta se aflau la masă într-o seară liniștită, discutând despre toate cele. După ce au terminat de mâncat, soțul și-a făcut curaj și a început o discuție mai serioasă, în timp ce își sorbea ultima gură de vin:
— Ia ascultă, nevastă, începe el cu un ton ușor precaut. Nu mai pot să nu observ un lucru… Când vecinul nostru și-a luat frigider nou, tu imediat ai insistat să ne luăm și noi unul la fel. Ai zis că al nostru e vechi, că nu mai e la modă.
Nevasta zâmbește larg, amintindu-și cum s-a bucurat de noul frigider strălucitor și modern, dar rămâne tăcută, așteptând să vadă unde vrea el să ajungă.
— Tot așa, continuă soțul, când și-a luat telefon mobil, imediat te-ai dus să cauți oferte, că deh, cum să rămânem noi cu telefonul mai vechi, nu? Și ce să mai zic de tapet… Ții minte cum m-ai alergat prin magazine până am găsit modelul ăla care „ne trebuia neapărat”?
Nevasta își amintește de lungile ore petrecute căutând tapetul perfect și începe să chicotească. Îi plăcea mereu să aibă casa la fel de modernă și frumoasă ca a vecinilor.
Soțul face o pauză dramatică, apoi spune cu o voce mai serioasă, dar cu o urmă de amuzament în priviri:
— Ei bine, draga mea, acum că vecinul nostru s-a recăsătorit, spune-mi, eu cum procedez? Ce zici, trebuie să mă pun și eu la punct cu asta?
După luna de miere, proaspătul cuplu savura o seară liniștită acasă. Ea, fericită și plină de energie, începe să-i propună câteva idei despre cum să-și reorganizeze viața de acum înainte. Cu ochii strălucind de entuziasm, îi spune:
— Iubitule, ce-ar fi să vindem barca ta de pescuit și cabana de vânătoare? Acum că ești însurat, nu crezi că ar fi cazul să o cam rărești cu escapadele astea cu prietenii tăi dubioși? Poate ar trebui să petreci mai mult timp cu mine, să ne bucurăm împreună de căminul nostru…
El, care până atunci stătea relaxat, devine brusc alb ca varul. Se uită la ea cu o privire pierdută, aproape terifiată, de parcă tocmai a auzit cel mai înspăimântător lucru din viața lui. Până și mâna care ținea telecomanda începe să tremure ușor.
— Dragul meu…ce ai…te simți bine? Întreabă ea, văzându-l atât de bulversat.
El înghite în sec și, cu o voce tremurândă, răspunde încet:
— Ăă…da…pentru o clipă mi s-a părut că vorbești ca fosta mea soție…
Ea îl privește confuză, încercând să înțeleagă ce tocmai a auzit. În mintea ei, începe să se formeze o avalanșă de întrebări. Cum adică „fosta soție”? Așa ceva nu fusese menționat niciodată!
— Poftim? Ai mai fost însurat?! Întreabă ea cu o voce surprinsă, aproape ridicată, simțind cum o ușoară panică îi invadează gândurile.
El, realizând că tocmai s-a băgat singur într-o situație complicată, se grăbește să-și corecteze greșeala:
— Nu. N-am mai fost! Doar… mi-am imaginat, așa… cum ar fi dacă…
