O femeie la vreo 30 de ani, frumoasă, dar vizibil obosită, terminase toate treburile în capitala de județ și voia să ajungă acasă în Trescovenii de Sus. Problema era că își dăduse ultimii bani pe niște cumpărături și acum nu avea cum să plătească drumul.
Se apropie cu ezitare de un taximetrist care tocmai își aprinsese o țigară, sprijinindu-se de portieră.
– Bună ziua, domnule! Uite, trebuie să ajung urgent în Trescovenii de Sus, dar, vai, nu mai am bani la mine. Cum ajungem acolo, poate ne socotim noi…
Taximetristul o măsoară din cap până-n picioare cu un zâmbet ironic.
– Ei, lasă că ne socotim noi pe drum! Urcă, doamnă, urcă!
Drumul decurge liniștit, femeia își rostește câteva rugăciuni în gând, iar taximetristul fredonează o melodie populară la radio. La un moment dat, după vreo oră de mers, bărbatul oprește mașina pe un câmp izolat, înconjurat de lucernă verde și proaspătă. Coboară calm, merge la portbagaj și scoate o pătură groasă.
Femeia începe să se panicheze și îi zice cu voce tremurândă:
– Vai de mine, domnule, dar ce faceți?! Eu sunt femeie măritată! Am acasă un bărbat bun și doi copii frumoși!
Taximetristul îi aruncă o privire calmă, dar serioasă:
– Și eu sunt însurat, doamnă, și am doi copii acasă!
Femeia, ușor ușurată, dar încă nelămurită, continuă:
– Atunci ce… ce vreți să faceți cu pătura aia?
Taximetristul își drege glasul, își pune mâinile în șolduri și zice:
– Ce să fac? Am 40 de iepuri acasă care așteaptă să mănânce! Așa că taci și rupe lucerna!
Într-o duminică însorită, în curtea bisericii, se adunaseră mai mulți enoriași la spovedanie. Printre ei, la rând, stăteau trei femei: o olteancă, o ardeleancă și o moldoveancă. Atmosfera era una plină de liniște, dar fiecare își mai arunca câte o privire discretă, curioasă să vadă ce spovedesc ceilalți.
Olteanca intră prima.
Părintele o privește serios, cu sprâncenele ridicate:
– Ia spune, fata mea, ai călcat strâmb vreodată?
Olteanca, puțin rușinată, dar decisă să fie sinceră, răspunde:
– Da, părinte, am călcat…
– Bine, atunci ia cartea de rugăciuni și ocolește biserica de câte ori ai păcătuit, citind rugăciuni pentru iertare!
Olteanca își face o cruce mare, ia cartea și pornește hotărâtă. După două ture, se oprește și vine înapoi:
– Gata, părinte, am terminat!
Părintele îi dă binecuvântarea, iar ea pleacă liniștită, ștergându-și discret fruntea de câteva picături de sudoare.
Urmează ardeleanca.
Intră cu pași înceți, își face cruce și așteaptă. Părintele o întreabă același lucru:
– Ia zi, fata mea, ai călcat strâmb vreodată?
– Da, părinte, am călcat… da’ numa’ de vreo câteva ori.
– Atunci ia și tu cartea de rugăciuni și ocolește biserica de câte ori ai păcătuit!
Ardeleanca ia cartea, face semnul crucii și începe să meargă în ritmul ei calm. După trei ture, respirând ușor greu, se oprește:
– No, părinte, cred că-i bine-acu’.
Părintele o binecuvântează, iar ea pleacă mulțumită, cu un zâmbet discret.
În cele din urmă, intră moldoveanca.
Cu un aer vesel și relaxat, pășește în fața părintelui.
– Ia zi, fata mea, ai călcat strâmb vreodată?
– Am călcat, părinte, de mai multe ori, așa-i viața…
– Atunci ia cartea de rugăciuni și ocolește biserica de câte ori ai păcătuit!
Moldoveanca se închină rapid, ia cartea și pornește. Merge o tură, două, trei, dar nu se oprește. După cinci ture, se întoarce gâfâind la părinte și zice, ștergându-se la frunte:
– Părinte, auzi, n-aveți cumva o bicicletă, că așa n-am niciun spor?
Într-o dimineață liniștită, soțul și soția luau micul dejun la masa din bucătărie. Femeia, cu un zâmbet ușor ironic, îl privește peste ceașca de cafea și spune:
– Fac pariu că habar n-ai ce zi este astăzi.
Soțul, surprins de provocare, ridică privirea din ziarul pe care îl răsfoia și, cu o expresie de om lovit în orgoliu, răspunde indignat:
– Cum să nu știu?! Cum crezi că aș fi putut uita?
Femeia îl privește suspicioasă, dar nu insistă. Soțul, vizibil tulburat de întrebare, își termină în grabă cafeaua și pleacă la serviciu.
La birou, începe să-și roadă unghiile de panică. În mintea lui se derulează toate posibilitățile: aniversarea ei? Ziua căsătoriei? Ziua în care s-au cunoscut? Niciuna nu-i sună cunoscută, dar știe un lucru sigur: dacă nu face ceva spectaculos, va fi un dezastru.
Așa că își pune planul în acțiune. La ora 10, sună curierul la ușa soției. Când deschide, femeia găsește o cutie elegantă plină cu trandafiri roșii. „Ooo, dragul meu nu a uitat!”, gândește ea, bucuroasă.
La prânz, ușa sună din nou. De data asta, era o cutie mare, plină cu bomboanele ei preferate de ciocolată belgiană. Femeia zâmbește larg: „Ce soț minunat am!”
Mai târziu, după-amiaza, încă un curier apare la ușă, livrând o rochie superbă, creată de un designer celebru. Era exact modelul pe care îl admirase într-o vitrină săptămâna trecută. Femeia era în culmea fericirii.
Când soțul ajunge acasă, e întâmpinat de o soție radiantă. Ea îl îmbrățișează entuziasmată și exclamă:
– Prima dată florile, apoi ciocolata, iar la final rochia! Niciodată nu am petrecut într-un mod mai fascinant Ziua Mediului!
