Nevasta și-a ascuns amantul în dulap când și-a dat seama că soțul ei se întoarce mai devreme acasă. După câteva ore de stat în întuneric, amorțit și flămând, amantul începe să-și piardă răbdarea. Găsește o blană groasă, își înfășoară bine capul și se strecoară tiptil să iasă din dormitor.
Soțul, însă, tresare, aude foșnetul și se ridică din pat. Când își freacă ochii, îl vede pe „intrusul” blănos ieșind din dulap.
– Tu cine mai ești, bă? întreabă el confuz, cu o voce adormită și enervată.
Amantul, încercând să își stăpânească teama, răspunde șoptit:
– O… o molie.
Soțul îl privește cu o sprânceană ridicată:
– Și blana, măi molie, ce-i cu ea? Unde-o duci?
Amantul, cu o voce sigură de sine, șoptește:
– O mănânc acasă…
-Ieri m-am jucat cu soția de-a doctorița și pacientul! M-am gândit să încerc și eu ceva mai „romantic”…
-Și cum a fost? Măcar ți-a dat atenție?
-Aș, nimic deosebit! M-a ținut în fața ușii o oră, cică „consultația începe doar la programare,” iar când, în sfârșit, m-a primit, mi-a zis că mi-a găsit o „fereastră” abia peste o lună!
Amicul începe să râdă:
-Serios? Peste o lună?! Și cum ai reacționat?
-Ce să fac… am înțeles că trebuia să am „trimitere de la medicul de familie,” așa că am plecat supărat, dar hotărât! Și m-am dus direct peste drum, la privat, și am plătit ca să intru imediat!
Discuție între patron și angajat, într-o dimineață de luni, când angajatul își face curaj să ceară o mărire de salariu:
-Șefu’, mă gândesc că, având în vedere performanțele mele din ultimele luni, ar fi momentul să discutăm despre o mărire de salariu. Patronul își ridică privirea peste ochelari și, zâmbind cu o ușoară ironie, îi răspunde:
-Hmmm… nu cred că pot să-ți dau un salariu mai mare, n-ar fi echitabil. Uite, Ștefănescu are 8 copii acasă și primește exact aceeași leafă ca dumneata, care n-ai nici unul.
Angajatul, puțin surprins, își ia o pauză de gândire, își drege vocea și răspunde calm:
-Șefu’, eu credeam că firma ne plătește pentru ceea ce facem la serviciu, nu pentru ceea ce facem acasă!
Tânărul se înființează emoționat la ușa viitorului socru, cu inima bătându-i nebunește, încercând să-și facă curaj. După câteva secunde de bătaie ușoară în ușă, tatăl iubitei îi deschide, privindu-l cu un amestec de curiozitate și scepticism.
– Domnule, înghite în sec tânărul, aș dori să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră…
Tatăl ridică o sprânceană și, cu o voce gravă, îl întreabă:
– Ai discutat cu soția mea despre asta?
Tânărul se fâstâcește puțin, dar apoi zâmbește încercând să păstreze o urmă de umor:
– Da, domnule, am vorbit și cu dânsa… dar dacă se poate, aș rămâne totuși la fiica dumneavoastră.
Pacientul, întins pe patul de operație, simte cum emoțiile încep să-l copleșească. Înainte de a fi adormit de anestezist, se uită neliniștit spre chirurg, care își reglează mănușile cu un calm de invidiat.
– Domnule doctor, întreabă pacientul încercând să mascheze tremurul din voce, ce șanse am, credeți că va fi totul bine?
Chirurgul, afișând un zâmbet de încredere, răspunde cu un aer profesionist:
– Stai liniștit, fac operația asta a suta oară!
Pacientul, simțind cum o undă de speranță îi străbate mintea, zâmbește și se relaxează puțin:
– Oh, atunci sunt liniștit! Deci ești cu adevărat un expert, domnule doctor…
– E și normal să te simți liniștit, răspunde chirurgul bătându-l ușor pe umăr. Odată și-odată trebuie să-mi reușească!
