Bulă intră într-un bar și, imediat, observă o tânără extrem de atrăgătoare. Se gândește o oră întreagă cum să abordeze situația, trece prin toate scenariile posibile în minte și, într-un final, își adună curajul, își îndreaptă postura și se apropie de ea cu un zâmbet timid:
– Mă numesc Bulă. Te deranjez dacă stăm puțin de vorbă?
Fără să clipească, tânăra îl privește cu un aer serios și spune tare, de se aude până la bar:
– Bulă, nu mă culc cu tine diseară!
Toată lumea din bar întoarce capul, râsetele și privirile dezaprobatoare încep să-l copleșească pe Bulă, care, roșu ca focul, se retrage la masa lui, privind în gol. Începuse să creadă că barul ăsta chiar nu era locul potrivit.
După câteva minute, tânăra se apropie de el și-i spune pe un ton amabil:
– Îmi pare rău, Bulă, n-am vrut să te fac să te simți așa. Eu sunt studentă la psihologie și fac un studiu despre cum reacționează oamenii în situații jenante. A fost doar un experiment…
Fără să stea pe gânduri, Bulă își trage scaunul înapoi, se ridică și, cu voce tare, astfel încât să audă toată lumea, răspunde:
– Cât? 200 de euro?!
Bulă stă pe marginea unui lac liniștit, admirând luciul apei și privind în gol. Nu avea nicio grabă, se bucura doar de moment, fără să facă absolut nimic. La un moment dat, apare un spaniol, bine îmbrăcat și cu un aer preocupat, care îl privește mirat pe Bulă și întreabă:
– Ce faci aici, prietene? Așa, singur și liniștit?
– Nimic, mă uit la lac, răspunde Bulă senin.
Spaniolul ridică o sprânceană intrigat și se apropie mai mult:
– Hmm… dacă tot stai aici degeaba, n-ai putea să iei o undiță și să pescuiești?
Bulă îl privește nedumerit și întreabă:
– De ce?
Spaniolul devine din ce în ce mai entuziast, explicând:
– Păi uite, dacă pescuiești, poți să mănânci o parte din pește și restul să-l vinzi. Îți faci un ban cinstit.
Bulă dă din cap, părând neimpresionat:
– Da, dar de ce?
Spaniolul, puțin iritat, continuă:
– Cu banii câștigați, poți să-ți cumperi o barcă, să pescuiești și mai mult pește, să crești afacerea.
Bulă, tot confuz:
– De ce?
Spaniolul, acum cu o voce aproape exasperată, încearcă să-i explice:
– Doamne, ești culmea! Cu banii din peștele vândut, îți cumperi un vapor! Îți angajezi oameni să pescuiască pentru tine, iar tu vei avea o afacere mare. Nu vei mai trebui să faci nimic altceva, vei putea să stai aici, relaxat, doar să te uiți la lac.
Bulă se uită atent la spaniol, își ridică pălăria și-i spune zâmbind larg:
– Măi, spaniolule, păi asta fac deja!
O tipă, vizibil agitată, se plimbă prin parcare și scoate telefonul. După câteva momente de panică, formează numărul poliției și, cu voce tremurândă, explică:
– Alo, poliția? Veniți repede, vă rog! Mi-au spart mașina! Mi-au furat totul, absolut tot! Volanul, pedalele, schimbătorul de viteze… nimic nu mai e la locul lui!
Dispecerul, încercând să o calmeze, o întreabă:
– Stați liniștită, doamnă. Sunteți sigură că toate astea lipseau când ați ajuns la mașină? Poate s-au răsucit lucrurile, ați fost atentă?
Tipa, cu un ton aproape isteric:
– Sigur că sunt sigură! Mă uit chiar acum în interior și văd clar că totul lipsește! E un jaf total! Cum să-mi ia cineva TOATE piesele astea?!
Dispecerul îi spune că va trimite imediat o echipă de intervenție și o roagă să nu părăsească locul. Tipa rămâne în parcare, murmurând nervos și continuând să se uite în jur.
Câteva minute mai târziu, dă dintr-odată ochii peste cap, își dă o palmă peste frunte și izbucnește în râs, realizând ce se întâmplase. Își ia telefonul din nou și sună la poliție:
– Alo, poliția? Da, sunt tot eu. Vă rog să mă scuzați pentru deranj, e doar o neînțelegere… M-am urcat în spate!
