Era un cuplu tânăr, îndrăgostit până peste urechi, care se săruta pasional în scara blocului, ascunzându-se de ochii curioși ai vecinilor. Într-un moment de neatenție, sunetul pașilor grei urcând scările îi face să tresară. Tatăl fetei, un bărbat impunător, se apropie rapid.
– Bună seara, spune el cu o voce gravă, privindu-l direct pe tânăr.
Fata își aranjează repede fusta, bluza și părul, încercând să pară cât mai inocentă.
– Bună seara, domnule, răspunde băiatul cu o voce tremurândă.
Tatăl, surprinzător de calm, îi zâmbește larg:
– Bună, fiule, ești bine? Pari epuizat. Hai sus să cinăm, insistă tatăl cu un aer prietenos, care totuși nu putea ascunde complet o ușoară amenințare.
– Nu, mulțumesc foarte mult domnule, eu tocmai plecam, încercă tânărul să refuze politicos, simțind cum inima îi bate să-i sară din piept.
– Nu, tinere, urcă! repetă tatăl, de data asta cu un ton mai ferm, fără să accepte refuzul.
Tânărul, simțind că nu are de ales, își ia inima-n dinți și urcă. În apartament, atmosfera era surprinzător de caldă și primitoare. Mama fetei, o femeie zâmbitoare și plină de energie, îi întâmpină cu brațele deschise.
– Ce surpriză plăcută! Hai, intrați, intrați, spuse ea veselă, conducându-l pe tânăr la masa deja pregătită. Aduc imediat o sticlă de vin și niște chiftele. Sunteți înfometați, nu-i așa?
Băiatul, copleșit de ospitalitatea neașteptată, își găsește cu greu cuvintele:
– Mulțumesc, doamnă, dar nu trebuia să vă deranjați.
Mama fetei îi servește cu mândrie o farfurie plină de chiftele aburinde și toarnă vin în pahare. Băiatul, politicos, ia o chiftea și o gustă.
– Aceste chiftele de pește sunt grozave! spune el, încercând să mascheze nervozitatea.
Tatăl, de lângă el, își ridică brusc mâna și îi dă una peste ceafă, râzând.
– Servește-te cu cealaltă mână, că sunt de pui! zice el, provocând o explozie de râsete în jurul mesei.
Un român stătea liniștit pe marginea unui lac, uitându-se la apa limpede care strălucea sub razele soarelui. Era o zi de vară, iar el părea să fie complet relaxat, savurând liniștea și frumusețea naturii.
La un moment dat, un spaniol trecu pe acolo, observându-l pe român cum stătea nemișcat și pierdut în contemplare. Curios, se apropie și îl întrebă:
-Bună ziua! Ce faci aici?
Românul, fără să-și întoarcă privirea de la apă, răspunse calm:
-Nimic, mă uit la lac.
Spaniolul, fiind de fire mai activ și pragmatic, îi sugeră imediat:
-Păi atunci ai putea măcar să iei o undiță și să pescuiești.
Românul, fără să pară prea impresionat de sugestie, întrebă din nou:
-De ce?
Spaniolul, dorind să-i explice beneficiile pescuitului, continuă:
-Ai putea mânca o parte din pește și restul să-l vinzi. Așa ai câștiga niște bani.
Românul, aparent neînțeles de ce ar trebui să facă asta, insistă:
-De ce?
Spaniolul începu să-și piardă răbdarea, dar continuă cu planul său detaliat:
-Cu banii, îți cumperi o barcă și pescuiești și mai mult pește. Îți poți extinde afacerea, pescuind din ce în ce mai mult.
Românul, totuși, nu părea deloc convins și întreabă iarăși:
-Da, dar de ce?
Spaniolul, deja exasperat de atâtea întrebări, își ridică tonul și încercă să-l facă să înțeleagă marele plan de afaceri:
-Ești culmea! Cu banii câștigați, îți cumperi un vapor, angajezi oameni care să pescuiască pentru tine, și tu nu mai trebuie să faci nimic, doar stai și te uiți!
Românul zâmbi și, în sfârșit, își întoarse privirea spre spaniol, spunând cu un calm desăvârșit:
-Păi asta fac deja!
