O tipă extrem de frumoasă, cu un zâmbet fermecător și o alură atrăgătoare, decide să cheme un instalator pentru a-i repara dușul, care dădea semne că nu mai funcționează bine. Într-o dimineață însorită, instalatorul sună la ușă. Când deschide ușa, femeia îl întâmpină purtând doar un halat de baie moale, alb, care abia îi acoperă formele perfecte. Instalatorul, un bărbat obișnuit cu multe situații, simte cum obrajii i se încălzesc, dar își păstrează calmul.
Ea îi zâmbește dulce și îl conduce spre baie, arătându-i problema cu dușul. Între timp, instalatorul se apucă de treabă, dar nu poate să-și dezlipească privirea de la femeie. Aceasta se așează pe marginea patului din apropiere, răsfoind o revistă, dar se vedea clar că nu doar dușul era motivul pentru care îl chemase.
În timp ce își învârtea sculele și înșuruba la duș, mintea instalatorului începea să zboare. „Poate o să fie ziua mea norocoasă”, își spuse el, gândindu-se la toate scenariile care păreau să se deschidă în fața lui.
După ce își termină treaba la duș, instalatorul își șterge mâinile și se întoarce către tipă, care se apropie încet, plină de mister, cu un zâmbet enigmatic pe buze. Îl plătește generos, dar nu era doar asta.
– Știți… soțul meu este plecat în misiune în Afghanistan… nu știu cum să vă rog… spune ea, cu o voce seducătoare, jucându-se cu cordonul halatului.
Instalatorul, simțindu-și pulsul crescând și cu un zâmbet uriaș pe față, își imaginează tot felul de scenarii îndrăznețe. „Iată că se întâmplă!”, își zise el în gând.
– Spuneți, doamnă… orice, răspunde el, abia stăpânindu-și entuziasmul.
Femeia se apropie și mai mult, privindu-l în ochi cu o privire care părea să sugereze ceva mult mai intim.
– Mă gândeam… dumneavoastră și cu mine… dacă nu vă cer prea mult… începe ea, lăsând câteva momente de suspans.
Instalatorul aproape că nu mai putea să aștepte, inima îi bătea cu putere.
– Sigur, doamnă! Orice, spuneți doar! răspunse el nerăbdător, imaginându-și ce urmează.
Femeia îl privește și spune:
– Mă gândeam… poate mă ajutați dumneavoastră să mut frigiderul din hol în bucătărie…
O tânără frumoasă și elegantă, îmbrăcată într-o rochie ușoară de vară, își face drum grăbit prin aeroport. În geanta sa, ascuns printre lucrurile personale, se afla un depilator electric nou-nouț, unul de ultimă generație, pentru care plătise o sumă frumoasă. Pe măsură ce se apropia de controlul vamal, neliniștea începea să o cuprindă. „Ce mă fac dacă mi-l confiscă la vamă?” gândea ea, frământându-se.
Tocmai atunci, privirea ei se opri pe un preot în vârstă, cu o față blajină și calmă, îmbrăcat într-o sutană lungă, neagră. „Poate el mă poate ajuta…” își spuse, simțind cum îi vine o idee îndrăzneață. Se apropie respectuos de preot, cu inima bătând mai tare, și îl întrebă:
– Mă scuzați, Părinte, mi-ați face un mare serviciu?
Preotul, ridicând ochii dintr-o carte de rugăciuni, îi zâmbește calm.
– Desigur, copila mea, cu ce te-aș putea ajuta? întrebă el blând.
Fata îi explică rapid problema, arătându-i depilatorul strălucitor și scump pe care îl cumpărase. Îi povesti cum a depășit limita de valoare a scutirii de vamă și cum se temea că va fi confiscat. Privirea preotului se încruntă ușor de la dilema etică a situației.
– Dar dumneavoastră, Părinte, ați putea să-l treceți la vamă ascunzându-l sub sutană, nu-i așa? întreabă ea cu un zâmbet rugător.
Preotul se uită la depilator și apoi la ea, dându-și seama că lucrurile deveneau complicate.
– Cu adevărat, aș putea să-l trec, dar te previn că încă niciodată n-am fost în stare să mint, răspunse preotul, având un aer serios și îngândurat.
Tânăra, însă, nu se dădu bătută și îi replică rapid, cu o sclipire jucăușă în ochi:
– Dar dumneavoastră aveți o față atât de cinstită, încât nici așa nu vor întreba nimic! spuse ea, încredințându-i depilatorul și zâmbind larg. Preotul, deși descumpănit, luă depilatorul și îl ascunse sub sutană, acceptând provocarea.
După aterizare, când ajunseră la controlul vamal, tensiunea era la maxim. Tânăra părea să-și țină respirația, urmărindu-l pe preot din spate. Vameșul, un bărbat tânăr și vigilent, îi privi pe amândoi cu atenție, apoi întrebă politicos:
– Părinte, aveți ceva de vămuit? întrebă ofițerul vamal cu o voce calmă.
Preotul, privind încrezător și nevinovat, răspunse cu gravitate:
– Din creștet până la brâu n-am nimic de vămuit, fiule.
Această replică stârni imediat suspiciuni în mintea vameșului, care ridică o sprânceană. Fără să piardă timpul, continuă să întrebe, bănuitor:
– Și sub brâu?
Preotul își păstra calmul și, cu un aer de sfințenie nedisimulată, replică ferm:
– Păi am ceva magnific, făcut pentru a servi femeilor, dar nu a fost folosit încă niciodată.
Vameșul se uită câteva clipe la preot, încercând să își dea seama ce înseamnă această afirmație. Apoi, brusc, izbucni în râs, râzând cu lacrimi.
– În regulă, treceți mai departe! Următorul! spuse el, încă amuzat de răspunsul neobișnuit.
