Într-o zi, soacra hotărăște să-și viziteze nora, fără să anunțe. Bate la ușă, nimeni nu răspunde, dar ușa e întredeschisă. Intră încet și, când ajunge în dormitor, o vede pe noră întinsă pe pat, complet goală, cu un trandafir între degete, privind visătoare spre tavan.
– Ce faci, noro? întreabă soacra, cu sprânceana ridicată.
– Îl aștept pe soțul meu în costumul Evei, ca să-i fac o surpriză plăcută, răspunde nora zâmbind.
Soacra își pune mâna la gură, dă din cap admirativ și pleacă repede acasă. Intrigată de idee, se gândește că poate ar trebui să-i facă și ea o surpriză soțului. Se dezbracă complet, se așază strategic pe pat și își așteaptă bărbatul.
Când acesta intră pe ușă și o vede, rămâne înlemnit. O privește din cap până-n picioare, dă să spună ceva, dar se oprește. După câteva secunde de tăcere, se scarpină în cap și, în cele din urmă, întreabă:
– Ce faci, fă?
– Te-aștept în costumul Evei! Nu-ți place? întreabă soacra, încercând să pară seducătoare.
Bărbatul oftează, își pune palmele pe față și zice oftând:
– Ba da, dar n-ai putut să-l netezești puțin?
Într-o după-amiază toridă de vară, Bulă se apropie de Bubulina, care stătea întinsă pe canapea, fluturându-și evantaiul și oftând din când în când.
Bulă, cu un zâmbet ștrengar, se apleacă spre ea și îi șoptește:
– Vrei să facem amor?
Bubulina, fără să-și ridice privirea, îi răspunde plictisită:
– Nu acum, că e soțul meu pe aici…
Bulă încremenește pentru o secundă, apoi ridică o sprânceană și spune:
– Păi… eu sunt soțul tău!
Bubulina tresare, îl privește confuză, apoi dă din mână nervoasă:
– Lasă-mă, că m-am zăpăcit de tot de la căldura asta!
Bubulina, îngrijorată și cu ochii măriți de panică, intră val-vârtej în cabinetul doctorului și se așază pe scaun, răsuflând greu.
– Doctore, trebuie să mă ajutați! Soțul meu are probleme psihice grave! – spune ea, făcând gesturi ample cu mâinile.
Doctorul, liniștit, își pune ochelarii pe nas și notează ceva pe un carnețel.
– Despre ce probleme este vorba, doamnă?
Bubulina oftează și continuă:
– Uneori stau de vorbă cu el ore întregi, îi povestesc absolut tot, de la ce-am făcut în ziua respectivă, până la ce cred eu despre viitorul omenirii, și când, într-un final, îi cer părerea… constat că nu a auzit absolut nimic!
Doctorul ridică privirea din carnețel, își împreunează degetele și, cu un zâmbet blajin, îi spune:
– Doamnă, aceasta nu este o boală… ci un dar de la Dumnezeu!
Soțul și soția stăteau liniștiți pe canapea, fiecare cu câte un pahar de vin în mână. După câteva momente de tăcere, el o privește curios și, dintr-un impuls de sinceritate combinat cu puțină gelozie, întreabă:
– Spune-mi, dragă, câți bărbați ai avut înaintea mea?
Se face liniște. Soția își ia un alt gât de vin, privește în gol și nu spune nimic.
„Am jignit-o!” își spune el în gând, simțind cum transpirația rece îi curge pe frunte. Încearcă să dreagă situația, așa că, după vreo cinci minute, întreabă, cu o voce mai blândă:
– Ești supărată?
Femeia ridică încet privirea spre el, își dă ochii peste cap și răspunde:
– Nu, încă număr!
