– Părinte, te-am visat azi noapte.
– Ei, se poate Marie, se poate…
– Pai, se făcea că ai venit la noi și Ion nu era acasă.
– Ei, se poate Marie, se poate…
– …Și părinte, se făcea că am mers în pat…
– Ei, se poate Marie, se poate…
– Și părinte, se făcea că la plecare mi-ai dat 1.000 de lei…
– Ei, vise Marie, vise!
Un tip este oprit pentru viteză:
– Domnul polițist, pot să explic!
– Nu explici nimic, hai la secție!
– Domnule, dar este o situație…
– Nu vreau să aud, hai la secție!
Ajung la secție, iar tipul tot încearcă să îi zică ceva, însă polițistul nu-l lasă să vorbească. Îl bagă într-o celulă:
– Te bag aici până vine domnul ofițer și atunci vedem ce facem!
– Apropo de asta…
– Bă, taci! Nu avem ce discuta!
După o vreme, vine din nou polițistul și îi zice:
– Oricum, ai noroc că domnu’ ofițer o să vină binedispus, e plecat la nunta fiicei.
– Mă îndoiesc, eu sunt ginerele!
Aseară m-a luat maică-mea la rost:
– Mă, tu ori îmi ascunzi ceva?
Bulă: – Nu, mamă. De ce? Ce s-a întâmplat?
– Ori fata aia cu care umbli tu are un copil?
– Nu, mamă, n-are. Ce ți-a venit?
– Nu mai minți! Te-am auzit aseară când vorbeai cu ea la telefon și i-ai zis „Noapte bună, te pup pe tine și pe aia mică.”
Ion şi cu Maria erau în pat, seara pe la ora zece. Afară se auzeau ploi mărunte, iar camera era luminoasă doar de la lampa de pe noptiere. Maria, care nu avea somn, se tot răsucea pe pernă, încercând să se facă comodă, dar nu reuşea. La un moment dat, într-un târziu, îl întreabă pe Ion:
– Ioane, dormi?
Ion, care se adâncise în visare, răspunde liniştit, fără să îşi ridice privirea din perna care îl atrăgea:
– Nu!
Maria, dorind să mai încerce să-l prindă în conversaţie, se sprijină pe cot şi întreabă cu voce moale:
– Ioane, mă iubeşti?
Ion, care acum simţea că somnul îl cheamă cu insistenţă, îşi face un efort să răspundă, dar cu o voce care deja devenise somnoroasă:
– Dorm!
