Bulă intră în grădina plină de mușcate unde tăticul său tocmai încerca să repară un gard dărâmat de o capră rebelă. Cu o cămașă pătată de murături și un aer de filozofie de bâlci, tatăl său arunca cu șuruburi în loc să le folosească.
Bulă (își freacă mâinile, nerăbdător ca un câine la prânz):
– Tată, pot să mă însor cu Alinuța? E dulce ca gemul tău de prune, știi tu!
Tatăl (își îndreaptă șapca, privind spre cer ca și cum ar negocia cu norii):
– Nu, sigur nu! Alinuța îți e soră, de fapt. Știi, ale tinereții… * (tuse falsă) … valuri.
Bulă (clatină din cap, ca un metronom defect):
– Bine, bine… Dar cu Andreea? E mai isteață decât un calculator de la târg!
Tatăl (își varsă cafeaua din ceașcă înflorată, încercând să-și ascundă panică):
– Nu, sigur nu! Și Andreea ți-e soră, de fapt. *Ce să vezi, viața-i ca un… um, * (arată spre gardul stricat) … gard neîncheiat!
Bulă (își face ochii mari ca două gogoși prăjite):
– Of, tată! Dar cu Geta? Aia măcar râde când dă cu barda în picior!
Tatăl (își ascunde fața în șapcă, murmurând):
– Nu, sigur nu! Ghici ce… (își îndreaptă glasul ca un prezentator de știri) …și Geta ți-e soră, de fapt. Scuze, fiule, dar astea-s, * (gesticulează dramatic) … valurile tinereții!
Bulă (își smulge un fir de păr, roșu ca un ardei iute):
– Mamă, mamă! Vreau să mă însor și n-am cu cine! Tata are copii din flori prin tot satul – parcă e un grădinar cosmic!
Maică-sa (șezând pe un scaun balansat, jumulind un pui cu o indiferență de profesionistă):
– Stai calm, Bulă! (îi aruncă un zâmbet ștrengăresc) Însoară-te cu cine vrei, că nici tu nu ești fiul lui!
Bulă și Ștrulă ies de la biserică.
Bulă se întreabă dacă e ok să fumeze în timp ce se roagă.
Ștrulă răspunde:
– De ce nu întrebi preotul?
Bulă se duce și-l întreabă:
– Sfinția ta, pot să fumez când mă rog?
Dar preotul spune:
– Nu, fiule nu se poate. E o lipsă de respect pentru religia noastră.
Bulă se întoarce la prietenul lui și-i spune ce i-a spus preotul.
Ștrulă spune:
– Nu mă miră. Ai pus greșit întrebarea. Ia să încerc și eu.
Ștrulă se duce la preot și îl întreabă:
-Sfinția ta, pot să mă rog în timp ce fumez?
La care preotul răspunde:
– Bineînțeles, fiule. Bineînțeles.
Bulă intră într-un magazin alimentar micuț, cu un zgomot de clopoțel scârțâit de la ușă. Peretele din spate e acoperit de afișe vechi cu reclamă la „Brânză de vaci – 100% vegetală!”, iar în colț, o pisică grăsuță doarme pe un sac de făină.
Bulă (cu o pălărie turtită și un zâmbet exagerat de politicos):
– Bună ziua, doamnă! Fiți amabilă, aveți… pâine?
Vânzătoarea (privind de sus în jos de parcă l-a întrerupt din cititul „Ghidul fermecat al gătitului fără foc”):
– Da, avem. De care doriți?
Bulă (freacă bărbia, uitându-se spre tavan ca și cum ar calcula ecuații mentale):
– Păi… aveți de mai multe feluri? Adică, nu știu, cu semințe? Fără semințe? Cu aur?
Vânzătoarea (ridică un deget ca un profesor strict):
– Avem trei opțiuni: de azi (trage un pumn din aer), de ieri (face semn cu capul spre o pâine mai întunecată), și de alaltăieri (arătând spre o bucată care ar putea sănece uși în caz de inundație).
Bulă (clătinându-se pe vârfuri, entuziasmat):
– Bineînțeles că doresc una de azi! Să fie proaspătă, ca inima mea plină de speranțe!
Vânzătoarea (își încrucișează brațele, zâmbind ca un șarpe care a găsit șoarecele în capcană):
– Reveniți, vă rog, peste două zile!
Profesorul (își freacă mâinile cu un zâmbet care promite furtuni):
– Atunci, spune-mi: unde sunt Munții Apuseni? Și dacă zici „în România”, te trimit să cânți „Muntele” la pupitru!
Bulă (sare în picioare, arătând cu degetul spre manualul deschis ca un detectiv care a rezolvat misterul):
– La pagina 98, domnule profesor! Urmăriți, vă rog, coordonatele tipărite: rândul 5, cu o diagramă a rocilor sedimentare ca bonus!
Profesorul (îngheață ca un pinguin la equator, cu rigla suspendată în aer):
– Ce… (vocea i se rupe în falset) …ce-așteptați, domnule? Să citiți și textul de lângă poză?!
Clasa (începe să râdă ca un cor de hiene cu caiete, în timp ce un coleg încearcă să ascundă un „Vă mulțumim, Bulă!” scris pe o avionărie de hârtie).
Bulă (cu un aer de triumf discret, șoptind spre manual):
– Vezi tu, Munților Apuseni? Eu v-am salvat de la o viață anonimă pe pagina 97…
