Banc: Să nu mă înșeli! –

Banc: Să nu mă înșeli! –

Pe peronul din Craiova, agitație mare. Un bărbat își conduce soția la tren, cu o față ușor îngrijorată. Soția lui, toată numai zâmbete și voie bună, se urcă în vagon alături de câteva colege de serviciu, pregătită să plece într-o excursie la munte. Înainte de a se urca, el o prinde de mână și-i spune, mai în glumă, mai în serios:

– Auzi, să nu mă înșeli, da?

Soția râde, dar nu apucă să-i răspundă că trenul începe să se pună în mișcare. Bărbatul, panicat, începe să alerge de-a lungul peronului, fluturând mâinile și strigând:

– Să nu mă înșeli! M-auzi, să nu mă înșeli!

Ea își scoate capul pe fereastră, dar, din cauza zgomotului, nu reușește să înțeleagă nimic.

– Nu te aud! îi răspunde ea, râzând și încercând să-l liniștească din priviri.

Trenul prinde viteză, iar bărbatul, încăpățânat, nu se lasă. Aleargă cât îl țin picioarele, cu sufletul la gură, continuând să strige, deși începe să gâfâie:

– Să nu mă înșeli, m-auzi?

Ea scoate capul pe fereastră și-i strigă din nou, amuzată:

– Nu te aud!

Pe măsură ce trenul se îndepărtează, bărbatul face ultimele eforturi să țină pasul. Se împiedică însă de un macaz, cade și aterizează cu fața în praf. Ridicându-se nervos și bătându-și palmele de pantaloni, strigă în disperare:

– Eh, du-te și fă ce vrei!

Din tren, soția zâmbește larg și-i răspunde triumfătoare, cu o voce clară:

– Am auzit! Am auzit!

Aseară, eram la volan și mă grăbeam spre o petrecere. La un moment dat, am trecut cu mașina pe roșu fără să mă gândesc prea mult. Nici nu am apucat bine să realizez ce am făcut, că un agent de circulație aflat la câțiva metri mai în spate începe să mă fluiere energic.

Am ridicat din umeri și am mers mai departe, dar el a continuat să mă fluiere cu insistență, așa că m-am hotărât, într-un final, să trag pe dreapta. Coboară agentul serios, cu o privire aspră și își pune mâinile în șolduri.

– Domnișoară, nu ați auzit când v-am fluierat? mă întreabă el vizibil iritat.

Îl privesc un pic mirată și îi răspund, încercând să par cât mai serioasă:

– Ba da, domnule agent, am auzit. Dar, vedeți dumneavoastră… astă seară sunt deja ocupată…

Soțul ajunge târziu acasă, mergând clătinat și încercând să-și găsească echilibrul, cu o privire oarecum vinovată, dar și resemnată. Intră pe ușă încet, sperând că poate, de data asta, soția doarme și nu-l va prinde. Dar nici nu apucă să-și scoată bine pantofii că o aude, cu brațele încrucișate și sprâncenele ridicate:

– Iar ai băut? întreabă ea, cu vocea plină de reproș și ochii fulgerând spre el.

El încearcă să-și mențină seriozitatea, dar cumva îi scapă un zâmbet. Ridică privirea spre ea și, cu un ton dezarmat, spune încet:

– Lasă-mă în pace, e destulă pedeapsa că te văd dublu…

Doi prieteni stau la o terasă, fiecare cu câte o bere în față. La un moment dat, unul dintre ei, vizibil enervat și cu o privire pierdută în gol, oftează adânc și își scutură capul.

– Ce s-a întâmplat, băi, de ești așa amărât? îl întreabă celălalt, curios.

– Băh, să-ți spun ce-am pățit. Azi-dimineață, când am plecat eu la muncă, i-am spus soției la ieșirea din casă: „Să ai grijă de tine.”

– Așa, și? răspunde amicul, neînțelegând supărarea.

– Și?! Ai idee ce-a înțeles ea din asta?! Manichiură, masaj, coafor, shopping… și bineînțeles, toate pe cardul meu!

– Alo, agenția de turism? întreabă un bărbat obosit, cu o voce stinsă, de parcă a trecut printr-o săptămână de maraton.

– Da, bună ziua, agenția de turism! Cu ce vă putem ajuta? răspunde energică o domnișoară de la recepție.

– Uitați… vreau și eu să mă odihnesc. Să scap de toate… serviciu, trafic, agitație, socri, vecinii care renovează de un an. Să fie liniște, domnișoară, măcar câteva zile!

– Înțelegem perfect, domnule! Avem o mulțime de pachete de relaxare, escapade de vis, numai bune pentru o pauză bine-meritată! Pentru o vacanță liniștită, vă pot recomanda un sejur la munte, un weekend de lux la un spa, sau poate o călătorie exotică într-un loc unde se aude doar valul mării. Avem ceva pentru toate bugetele! Dumneavoastră câți bani aveți disponibil?

Bărbatul oftează, scoate portofelul, se uită în el cu speranță, apoi răspunde resemnat:

– Cam… 1000 de lei. E tot ce am.

Tânăra de la agenție face o pauză, analizează situația și, cu o voce serioasă, dar politicoasă, îl sfătuiește:

– În cazul acesta, domnule… odihniți-vă acasă.

Articolul Să nu mă înșeli! apare prima dată în .

DISTRIBUIE CU PRIETENII: