Sătul de atâtea certuri cu nevasta, Gheorghe se călugăreşte.
Stareţul mănăstirii îl cheamă să-i spună regulamentul:
– Noi facem jurământ de tăcere. Ai voie să vorbeşti o singură dată pe an, când te întreb eu, dar poţi să spui numai două cuvinte.
După primul an, îI cheamă iar pe Gheorghe:
– No, ai ceva de comunicat?
– Patu’ tare.
– Bine, dau poruncă să se rezolve.
După al doilea an:
– Mai vrei să spui ceva?
– Mâncarea rece.
– Bine, dau poruncă să se rezolve.
După al treilea an, Gheorghe îi spune stareţului:
– Plec acasă.
– No, foarte bine. Că de când ai venit, te ţii numa’ de reclamaţii!
