Într-o dimineață mohorâtă de luni, secretara, Bubulina, ajunge la serviciu cu o privire îngrijorată și pași grăbiți. Intră în biroul patronului și se oprește în ușă, privindu-l cu ochii mari și plini de neliniște.
– Șefu’, sunt concediată?! întreabă ea, cu o voce tremurândă.
Patronul ridică din sprânceană și, surprins, răspunde calm, dar într-un ton ușor amuzat:
– Nu, dragă, dar de ce întrebi?
Bubulina, văzându-l pe patron relaxat, încearcă să își recupereze calmul, dar se simte tot mai neliniștită pe măsură ce își ridică privirea și observă că în birou nu mai este canapeaua confortabilă pe care o știa. Deodată, realizează că poate fi semnul unei schimbări radicale.
– Păi atunci de ce ați scos canapeaua din birou?
Într-o dimineață însorită, o tânără superbă, cu un aer elegant și plin de încredere, intră într-un chioșc de cartier. Privind cu ochi strălucitori rafturile pline de produse, se oprește în fața tejghelei. Vânzătorul, un bărbat la vreo 50 de ani cu o privire jucăușă și un zâmbet șăgalnic, o observă din cap până în picioare și, încercând să adauge puțină culoare momentului, o întreabă cu un ton amuzat:
– Ce doreşte domniţa?
Tânăra îl privește cu o încredere desăvârșită, iar cu o voce suavă dar hotărâtă răspunde:
– Domniţa doreşte o sticlă de Martini, un bărbat adevărat şi o noapte sălbatică, dar… a venit după pâine.
Badea Gheorghe, cu hainele rupte și părul zburlit, stătea lângă drum, încercând să facă autostopul, privind cu ochi obosiți la trecerea mașinilor. Într-un final, oprește o mașină sport de lux, cu un motor puternic, condusă de o tânără șmecheră, plină de farmec și cu o privire de „ceva important”. Femeia se uită la Gheorghe, cu o sprânceană ridicată, și-l întreabă într-un ton plin de dispreț:
– Unde mergi, bade?
Badea Gheorghe ridică din umeri, privind cerul, apoi răspunde:
– La București, draga mea.
Femeia, zâmbind ironic și uitându-se la hainele bărbatului, adaugă:
– Și crezi că te ia cineva îmbrăcat așa jerpelit?
Badea Gheorghe se gândește puțin, apoi spune cu o voce joasă, dar sigură:
– Mă gândeam că pentru 100 de dolari, m-o lua și pe mine cineva…
Femeia rămâne surprinsă pentru o clipă, apoi își spune în gând: „100 de dolari, nu-i mare lucru! Hai că mergem”. Întoarce capul spre el și spune cu un zâmbet larg:
– O sută de dolari, nu-i problemă! Suie!
Badea Gheorghe urcă în mașină, iar femeia pornește motorul cu o accelerație plină de zgomot. La câteva minute după ce au pornit, femeia își aprinde o țigară fină, cu un aer sofisticat, trăgând din ea cu eleganță. Gheorghe, care se simțea de parcă ar fi fost în mijlocul unui film, se uită la ea și, relaxat, își spune:
– Nu te supăra, dacă-ți mai dau 100 de dolari, îmi dai și mie o țigară?
Femeia, surprinsă dar amuzată, îi întinde pachetul și, în timp ce își pune o țigară între buze, zâmbește și spune:
– Ia, servește-te, bade!
După câteva momente, în care Gheorghe trage din țigară și își pune mâinile încrucișate pe piept, simțindu-se un adevărat „mogul”, el spune cu un aer misterios:
– Auzi, da’ dacă-ți dau două mii de dolari, facem și noi amor?
Femeia, gândindu-se câteva clipe și ridicând o sprânceană într-o manieră jucăușă, decide să accepte provocarea și se conformează. După câteva minute de liniște și acțiune, Gheorghe își încheie pantalonii și se uită cu o față mulțumită la tânăra șmecheră, care încă mai încerca să-și tragă răsuflarea.
Gheorghe, relaxat și cu un zâmbet pe față, se întoarce spre ea și spune, cu un aer de om care și-a învățat lecția:
– Domnișoară dragă, nu știu ce o să mă fac, că neam de neamul meu n-a avut atâtea datorii câte am eu la tine!
O tânără cu forme voluptoase își dă seama că dusul din baie are o problemă și hotărăște să cheme un instalator. Așezată confortabil într-un fotoliu, își pune halatul de baie și îl așteaptă pe acesta să ajungă la ea. Când instalația sună, ea se ridică și deschide ușa cu un zâmbet larg.
Instalatorul, uimit de cât de bine arăta tânăra, își pune mâinile pe genunchi pentru a-și ține echilibrul. Intră în baie, dar nu poate să nu observe privirea jucăușă și provocatoare a tinerei, care îl urmărește de la ușa băii.
Fără să-și ia ochii de la ea, instalatorul se apucă de treabă și începe să învârtețești robinetul și să verifice cada. De fiecare dată când se apleacă, privirea tinerei o ia razna și râde în sinea ei. Se pare că „lucrul” din baie nu este singura provocare de azi, mai ales când își lasă halatul să se desfacă un pic, creând o atmosferă destul de… încinsă.
După ce își termină treaba, instalatorul, cu un zâmbet larg pe față, spune în timp ce strânge sculele:
– Am terminat, doamnă! Totul funcționează perfect acum.
Tânăra, care simte un fior de curaj, îi întinde o bancnotă și se apropie de el cu un zâmbet larg:
– Știți… soțul meu este plecat în misiune în Afghanistan… și mă gândeam… nu știu cum să vă rog…
Instalatorul, văzând momentul ca pe o oportunitate, își dresează vocea într-un ton plin de interes și optimism, iar ochii îi scânteiază:
– Spuneți, doamnă, orice! Sunt la dispoziția dumneavoastră!
Tânăra, cu un zâmbet mai jucăuș și o privire mai misterioasă, se apropie și spune:
– Mă gândeam… poate… să mă ajutați dumneavoastră… să mut frigiderul din hol în bucătărie?
