Sf. Petru, înconjurat de nori pufoși și de o liniște divină, decide că Raiul are nevoie de un gard nou și durabil. Așa că se gândește să organizeze o licitație și îi cheamă pe cei mai pricepuți constructori din lume: un rus, un italian și un român. Îi privește cu o privire blândă, dar fermă, spunând:
– Fraților, Raiul are nevoie de un gard solid. Fiecare dintre voi să-mi facă o ofertă.
Rusul, cu o figură serioasă și destul de încrezător, face primul pas înainte:
– Păi, Sf. Petru, îți fac gardul pentru 5.000 de dolari. Simplu și rapid.
Sf. Petru îl întreabă curios:
– Bine, dar de ce 5.000$?
Rusul, răsucindu-și un pic mustața, răspunde:
– Păi, 2.000 de dolari materialele, că doar știi, materialele sunt scumpe. Și 3.000 de dolari manopera, pentru munca mea și echipa mea.
Sf. Petru dă din cap, mulțumit de explicație. Apoi, se întoarce spre italian, care deja își ajustează ochelarii și zâmbește cu aerul unui artist:
– Eu sunt cel mai mare expert în construcția de garduri! Cu 10.000 de dolari ți-l fac perfect, de lux!
Sf. Petru se miră de preț:
– 10.000 de dolari? Rusul spune că-l face pentru 5.000! De ce ai nevoie de dublu?
Italianul, cu gesturi largi și dramatice, explică:
– Ah, draga mea sfințenie! Eu sunt arhitect! Eu fac garduri nu doar pentru a împiedica pe cineva să intre, ci pentru a inspira. Materialele costă 2.000, dar arta și geniul meu merită 8.000!
Sf. Petru îl ascultă amuzat, dar nu părea foarte convins. În acel moment, românul, care stătuse până atunci liniștit, își drege glasul și face un pas înainte, cu un zâmbet viclean pe față:
– Eu îți fac gardul pentru… 25.000 de dolari.
Sf. Petru, șocat, aproape cade de pe nor:
– 25.000 de dolari?!? Dar rusul mi-l face pentru 5.000, italianul pentru 10.000! De ce atât de mult?
Românul, ridicând din umeri și apropiindu-se mai mult de Sf. Petru, îi spune cu un ton complice:
– Păi uite cum stă treaba. Îți dau 10.000 ție, 10.000 mie și 5.000 îi dăm rusului să facă gardul!
Dis-de-dimineață, într-o secție liniștită de poliție, telefonul începe să sune insistent. Ofițerul de serviciu, abia trezit dintr-o repriză de cafea, ridică receptorul cu un oftat și întreabă cu o voce plictisită:
– Poliția, cu ce vă putem ajuta?
De la celălalt capăt al firului, o voce agitată răspunde:
– Ajutor, ajutor! Trimiteți de urgență o mașină de intervenție! Pisica a intrat în cameră!
Ofițerul se lasă pe spate, se uită derutat la colegul său și își frământă fruntea. Răspunde iritat:
– Ce-i cu gluma asta proastă? Cine-i la telefon, mă rog?
După câteva momente de liniște tensionată, răspunsul vine clar și amuzant din receptor:
– Eu papagalul, răspunse papagalul, cu o voce cât se poate de serioasă.
