Doi copii discută în curtea blocului, în timp ce se joacă cu mingea. Unul dintre ei, mai mic, cu o față foarte serioasă, îi spune celuilalt:
– Știi, uneori, când tata e la muncă, vine domnu’ Sile de la parter la noi acasă și intră cu mama în dormitor.
– Serios? Și ce fac acolo?
– Se roagă!
– Se roagă?! Cum adică?
– Păi, nu știu exact, dar cam o oră tot aud: „Ah, Doamne… Ah, Doamne…”.
Celălalt copil se uită confuz și întreabă:
– Și tata știe?
– Cred că da! Odată, când s-a întors mai devreme acasă, s-a dus și el direct în dormitor și am auzit cum striga: „Doamne, mai dă-mi răbdare!”
Bulă își cumpără un Lamborghini nou-nouț, visul vieții lui. Trei zile mai târziu, apare la uzină cu motorul făcut praf. Angajații, mirați și oarecum derutați, îi verifică mașina. Pentru că era în garanție, îi dau alta nou-nouță.
După alte trei zile, Bulă revine la uzină. Același scenariu: motorul distrus complet. De data aceasta, inginerii sunt și mai uimiți. Îi dau o a treia mașină, dar, hotărâți să afle ce face Bulă, trimit un asistent pe urmele lui.
Asistentul îl urmărește discret, încercând să înțeleagă. Bulă iese cu mașina din uzină, cu un zâmbet de satisfacție. Urmărește cu atenție vitezometrul și schimbătorul de viteze, exclamând cu entuziasm:
– Prima… excelent! A doua… mă duc ca vântul! A patra… zbor! A cincea… mă simt pe altă planetă! A șasea… genial!
Apoi, Bulă își oprește privirea pe litera „R” de pe schimbător, zâmbește triumfător și strigă:
– Și acum, R de la „rachetă”!
– Bubulino, ce am făcut azi-noapte, că nu-mi amintesc nimic?
– Ah, Bulă, mai bine să nu-ți amintești.
– Hai, lasă, Bubulino, nu cred că am fost chiar atât de beat.
– „Atât de beat”? Bulă, nu te-am văzut în viața mea mai praf ca azi-noapte!
– Exagerezi, Bubulino. Ce-am făcut așa grav?
– Grav? La un moment dat ai luat dușul în brațe, îl mângâiai pe furtun și îi șopteai: „Nu mai plânge, frățioare, viața e frumoasă, doar că oamenii nu te înțeleg.”
După un chef de pomină, doi prieteni buni s-au întâlnit să se dreagă cu o ciorbă de burtă și un suc de roșii, sperând să-și mai limpezească mințile.
– Mă, Ioane, trebuie să-ți spun ceva, zice unul dintre ei, cu capul plecat și ochii încercănați. Mi-e rușine de mor, dar nu pot să mai țin în mine.
– Zi, mă, ce-ai făcut? Ce poate fi așa grav? întreabă Ion, vizibil intrigat.
– Mă, aseară la chef m-am pilit rău de tot și… și m-am sărutat cu prietena ta. Nu știu cum s-a întâmplat, dar trebuie să-ți spun. Și, mă… am pipăit-o un pic. Da’ să nu te superi nici pe ea, că și ea era bine pilită. Asta e! La ce nebunie a fost acolo…
Ioan îl privește încremenit, în timp ce prietenul continuă:
– Te rog, mă, să nu-mi dai în cap! Chiar nu știam ce fac! Dar trebuie să știi că regret din suflet.
Ion se apleacă peste masă, ridică sprâncenele și zice:
– Bă, ești nebun?! Prietena mea n-a fost cu mine la chef aseară!
– Ce? Cum adică n-a fost? întreabă celălalt, complet confuz.
– Exact ce-ai auzit! Prietena mea a fost acasă, n-a ieșit niciun moment.
– Păi și… și cine era tipa aia șatenă, cu pulover roșu și blugi mulați, care stătea toată seara lângă tine și râdea la toate glumele tale?
Ion izbucnește în râs, se bate cu palma peste genunchi și zice:
– Aaa, mă, zi așa! Ăla era Vasile, văru-meu!
Un preot urcă scările blocului său, cu pasul grăbit și Biblia sub braț, hotărât să-și facă datoria de om al bisericii și să mai „păstorească” sufletele enoriașilor de pe scară.
La etajul 1, este întâmpinat de un miros îmbietor de grătar. Carnea sfârâie pe jar, iar fumul cu aromă de condimente pare să-l învăluie. Preotul se oprește și ridică mâinile către cer:
– E vineri, băi, păcătoșilor! Cum să faceți grătar în post? Arde-i, Doamne, să se pocăiască!
Continuă să urce, oftând adânc. La etajul 2, miros de chiftele proaspăt prăjite îl lovește din plin. Preotul închide ochii, își face o cruce mare și ridică iar vocea:
– Doamne, păzește-i! Dar dacă nu se îndreaptă, mai trimite-le un semn, poate rămân fără curent sau fără gaz, să nu mai poată găti!
Până la etajul 3, gândurile îi sunt pline de indignare, dar și de foamea care începe să-l roadă. Ajuns în fața ușii sale, deschide și este întâmpinat de un miros divin de ficăței la cuptor, însoțiți de o mămăligă aburindă și puțin mujdei. Soția îl privește zâmbind:
– Dragul meu, am făcut ceva ușor pentru cină, că e post.
Preotul lasă Biblia pe masă și spune cu o voce blândă, privindu-și soția și apoi spre cer:
– Am glumit, Doamne, iartă-i pe toți. Și, dacă se poate, binecuvântează și ficățeii noștri.
Articolul Și ce fac acolo? apare prima dată în .
