Soția intră în sufragerie și îl găsește pe soțul ei stând pe canapea, cu un aer foarte concentrat. În mâini ținea certificatul de căsătorie, pe care îl studia atent, de parcă era un document extrem de important.
Soția, curioasă și un pic amuzată, îl întreabă:
-Iubitule… Ce faci?
El, fără să ridice privirea de pe hârtie, îi răspunde calm:
-Nimic.
Soția, surprinsă de răspuns, continuă:
-Nimic? Păi de-o oră tot studiezi certificatul nostru de căsătorie.
Soțul, în cele din urmă, ridică ochii și, cu un zâmbet subtil, îi răspunde:
-Căutam data expirării.
Un tip și o tipă, tineri și plini de viață, se urcă într-un tren aglomerat, cu gândul la o călătorie plictisitoare. Compartimentul era plin până la refuz, iar atmosfera era una apăsătoare. Cu toate acestea, cei doi aveau chef de ceva mai „distractiv”, dar nu știau cum să-și pună planul în aplicare fără să atragă atenția celorlalți pasageri.
După ce s-au privit complice, tipa se așază provocator în brațele iubitului ei, sperând să își îndeplinească dorințele fără a fi descoperiți. Însă, nu putea să înceapă nimic fără să fie sigură de destinație. Așa că, ridicându-se, întreabă cu un zâmbet aparent inocent pe doamna de lângă ei:
-Doamnă… trenul ăsta merge la Constanța?
Femeia, aparent deranjată de întrebarea repetitivă, răspunde scurt:
-Da, merge.
Tipa îi mulțumește, apoi se așază din nou în brațele iubitului. Încet, își întoarce capul spre el și șoptește nerăbdătoare:
-A intrat, mă?
Tipul, ușor încordat și puțin amuzat, răspunde șoptit:
-N-a intrat.
Tipa se foiește neliniștită și, după câteva momente, se ridică din nou:
-Doamnă, dar sigur merge trenul ăsta la Constanța?
Femeia, tot mai iritată, răspunde cu ton ridicat:
-Da, dragă, sigur merge!
Tipa revine la locul ei, hotărâtă să nu mai întrebe degeaba. Se așază din nou în brațele iubitului și întreabă din nou:
-A intrat, mă?
Tipul, cu o ușoară grimasă, răspunde scurt:
-N-a intrat.
Deja ofticată, tipa se ridică iar, cu fața încruntată:
-Doamnă, unde ați zis că merge trenul ăsta?!
Doamna, acum și mai iritată, răspunde aproape strigând:
-La Constanța! De câte ori trebuie să-ți spun?!
Tipa se trântește înapoi în brațele iubitului, hotărâtă să nu mai piardă timpul și întreabă din nou:
-A intrat, mă?!
Tipul, brusc relaxat și cu un zâmbet satisfăcut, exclamă:
-DAAA!
Fericită și plină de entuziasm, tipa începe să salte de bucurie, bătând din palme:
-Mergem la Constanța!! Mergem la Constanța!
Un tip și o tipă, tineri și plini de viață, se urcă într-un tren aglomerat, cu gândul la o călătorie plictisitoare. Compartimentul era plin până la refuz, iar atmosfera era una apăsătoare. Cu toate acestea, cei doi aveau chef de ceva mai „distractiv”, dar nu știau cum să-și pună planul în aplicare fără să atragă atenția celorlalți pasageri.
După ce s-au privit complice, tipa se așază provocator în brațele iubitului ei, sperând să își îndeplinească dorințele fără a fi descoperiți. Însă, nu putea să înceapă nimic fără să fie sigură de destinație. Așa că, ridicându-se, întreabă cu un zâmbet aparent inocent pe doamna de lângă ei:
-Doamnă… trenul ăsta merge la Constanța?
Femeia, aparent deranjată de întrebarea repetitivă, răspunde scurt:
-Da, merge.
Tipa îi mulțumește, apoi se așază din nou în brațele iubitului. Încet, își întoarce capul spre el și șoptește nerăbdătoare:
-A intrat, mă?
Tipul, ușor încordat și puțin amuzat, răspunde șoptit:
-N-a intrat.
Tipa se foiește neliniștită și, după câteva momente, se ridică din nou:
-Doamnă, dar sigur merge trenul ăsta la Constanța?
Femeia, tot mai iritată, răspunde cu ton ridicat:
-Da, dragă, sigur merge!
Tipa revine la locul ei, hotărâtă să nu mai întrebe degeaba. Se așază din nou în brațele iubitului și întreabă din nou:
-A intrat, mă?
Tipul, cu o ușoară grimasă, răspunde scurt:
-N-a intrat.
Deja ofticată, tipa se ridică iar, cu fața încruntată:
-Doamnă, unde ați zis că merge trenul ăsta?!
Doamna, acum și mai iritată, răspunde aproape strigând:
-La Constanța! De câte ori trebuie să-ți spun?!
Tipa se trântește înapoi în brațele iubitului, hotărâtă să nu mai piardă timpul și întreabă din nou:
-A intrat, mă?!
Tipul, brusc relaxat și cu un zâmbet satisfăcut, exclamă:
-DAAA!
Fericită și plină de entuziasm, tipa începe să salte de bucurie, bătând din palme:
-Mergem la Constanța!! Mergem la Constanța!
Fiica își vede tatăl, un bărbat pe la 50 de ani, stând cu ochii ațintiți pe ecranul telefonului. De obicei, era genul de om care abia răspundea la un SMS, așa că această schimbare bruscă o surprinde. Curioasă, se apropie încet și observă că tatăl ei își deschide un cont de Facebook.
Încercând să își ascundă uimirea, fiica îl întreabă cu un ton ușor amuzat:
– Tată, WTF, îți faci Facebook?
Tatăl, care se chinuie să scrie un nume de utilizator care să nu fie deja luat, răspunde relaxat, de parcă ar fi cel mai firesc lucru din lume:
– Păi da, să fiu și eu la modă, cum ziceți voi tinerii. Am auzit că aici se întâmplă toată acțiunea. Dar, stai, ce înseamnă „WTF”?
Fiica, surprinsă de faptul că tatăl ei chiar nu știe ce înseamnă, încearcă să își păstreze calmul și să găsească o explicație rapidă. După o secundă de gândire, își dă seama că e mai bine să simplifice lucrurile și să evite o discuție jenantă:
– Ahhh, tată… „Welcome to Facebook”… știi, e un fel de urare de bun venit pe platformă.
