Soția se află în pat cu amantul, relaxată, când brusc ușa de la intrare se deschide zgomotos. Soțul intră în casă val-vârtej, evident furios, cu ochii mari de furie. Era clar că ceva nu mergea bine, iar tensiunea din cameră creștea.
Soțul face câțiva pași hotărâți spre dormitor și, când ajunge în prag, își vede soția în pat cu un bărbat necunoscut. În acel moment, rămâne încremenit, incapabil să-și controleze șocul și furia. Ochii i se umplu de furie, iar fața i se înroșește de indignare. Se pregătește să strige ceva, dar soția, cu o expresie de calm teatral, îl privește drept în ochi și, fără nicio urmă de ezitare, îl întreabă:
– La ora asta se vine?! – De parcă tocmai ea ar fi fost deranjată de sosirea lui neașteptată.
Soțul, complet dezorientat și confuz de tupeul incredibil al soției, rămâne tăcut pentru o secundă. Apoi, furia sa răbufnește, iar cu vocea ridicată, aproape urlând, întreabă:
– Și ăsta cine e, nenorocito?!
În loc să se panicheze sau să încerce să găsească o scuză, soția își păstrează calmul și continuă pe același ton acuzator, fără să clipească măcar:
– Nu schimba subiectul! – replică ea cu o atitudine de superioritate, de parcă soțul ar fi fost cel care greșise intrând neanunțat acasă.
Într-o seară liniștită, soțul și soția stăteau pe canapea, uitându-se la televizor, când soția, într-o dispoziție mai tandră, simte nevoia să primească o doză de afecțiune verbală. Îl privește zâmbind pe soțul ei, care era concentrat la emisiunea lui preferată, și se hotărăște să facă primul pas:
– Dragule, fă-mi și mie un compliment! spuse ea cu un zâmbet larg, așteptând o replică romantică, poate chiar un „Ești cea mai frumoasă femeie din lume” sau „Ai ochii ca stelele.”
Soțul, prins în mijlocul unei secvențe intense din emisiune, se întoarce încet spre ea și, fără să se gândească prea mult, răspunde sec și cu un zâmbet pe față:
– Iubito, ai cel mai frumos bărbat.
– Draga mea, cu cine ai stat de vorbă aproape o oră la poartă? – întrebă bărbatul curios, ridicând sprâncenele în timp ce își lăsa ziarul jos.
Soția, care tocmai intrase în casă, își scoase șalul de pe umeri și, cu o privire liniștită, îi răspunse calm:
– Cu Vasileasca.
Bărbatul, puțin surprins, aruncă o privire pe fereastră spre poartă, apoi se uită din nou la soția lui, cu un amestec de confuzie și amuzament:
– Și de ce n-ai invitat-o înăuntru? – întrebă el, mai mult din obișnuința de a-și pune soția pe gânduri decât din curiozitate reală.
Soția, fără să piardă nicio clipă, își aranjă părul, se îndreptă către bucătărie și răspunse cu o voce senină:
– Era grăbită tare…
