Soția stătea în bucătărie, pregătind cina, când a observat că soțul ei se îndreaptă spre baie, trăgându-și discret burta. Curioasă, a aruncat o privire pe furiș și l-a văzut urcându-se pe cântar, vizibil încordat. După câteva secunde, a observat cum își trăgea burta și mai tare, aproape ținându-și respirația.
-Dragul meu, spune ea cu un zâmbet jucăuș, degeaba îți tragi burta când te urci pe cântar. E imposibil să-ți arate mai puține kilograme.
Soțul, fără să-și piardă calmul, îi aruncă o privire pe sub sprâncene și oftă.
-Știu, draga mea, răspunde el, părând puțin descurajat.
Soția, amuzată și un pic confuză, continuă:
-Atunci de ce ți-o tragi? Crezi că o să păcălești cântarul? întreabă ea râzând, așteptând răspunsul lui.
Soțul, cu un aer serios și concentrat, răspunde:
-Ca să văd ce scrie, draga mea… dacă nu-mi trag burta, nu văd ecranul!
Doi polițiști se plimbau cu mașina prin oraș, când dintr-o dată, neatenți fiind, intră direct într-un copac. Lovitura a fost atât de puternică încât capota mașinii s-a îndoit complet, iar motorul abia mai funcționa, scotând un sunet ciudat și înțepător. Ambii polițiști se zgâlțâie în scaune, în timp ce airbag-urile se desumflă lent.
Primul polițist, încă amețit de la impact, coboară din mașină și privește cu groază la starea vehiculului.
-Ba, uite în ce hal e mașina! E zob, parcă am trecut printr-un tanc, nu printr-un copac!
Cel de-al doilea polițist coboară și el, își scutură uniforma prăfuită și se uită la mașină cu o expresie filosofică.
-Da, ba, mașina e praf… Dar hai să privim partea bună a lucrurilor.
Primul polițist se întoarce spre colegul lui, surprins că acesta poate vedea ceva pozitiv în toată situația asta.
-Care parte bună?! Ce poate fi bun în toată treaba asta?
Cel de-al doilea polițist, cu un zâmbet larg, aproape triumfător, îi spune:
-O să fim promovați de șefi, că suntem primii la accident!
Pe scările Parlamentului, în mijlocul unei zile agitate, o doamnă respectabilă, îmbrăcată elegant, se împiedică și cade spectaculos, împrăștiindu-și documentele peste tot. Un mic grup de oameni se adună imediat, dar înainte ca cineva să poată reacționa, Președintele țării, care tocmai ieșea din clădire, se apropie cu pași hotărâți. Cu un zâmbet galant, se apleacă și o ajută să se ridice, strângând cu grijă documentele răspândite pe scări.
-Sunteți bine, doamnă? întreabă el politicos, în timp ce o conduce spre intrarea în clădire.
Doamna, încă puțin amețită de căzătură, dar profund recunoscătoare, îi zâmbește larg.
-Mulțumesc din suflet, domnule Președinte! Cu siguranță, nu mă așteptam la o asemenea atenție din partea dumneavoastră. Cum aș putea să vă răsplătesc gestul? spune ea, simțind nevoia de a-și arăta recunoștința.
Președintele, văzând o oportunitate de a aduna un vot în plus, îi răspunde cu un aer serios, dar plin de încredere:
-Doamnă, votându-mă pe mine și partidul meu la viitoarele alegeri, mi-ați face cea mai mare favoare!
Doamna, încă ușor șocată de căzătură, îl privește cu o expresie neutră și după un moment de tăcere, răspunde zâmbind ironic:
-Mă scuzați, domnule Președinte, dar când am căzut, m-am lovit la genunchi, nu la cap…
