Viața de femeie de marinar
– Știi că m-am măritat? – spune Maria, cu un zâmbet misterios.
– Serios? Cu cine? – întreabă Ana, curioasă.
– Cu un marinar, răspunde Maria, încercând să-și ascundă chicotitul. E plecat unsprezece luni pe an.
Ana o privește cu compasiune, încruntându-se:
– Săracă de tine, cum trebuie să suferi de singurătate! Cum reziști fără el atâta timp?
Maria izbucnește în râs și răspunde:
– Nu e deloc greu, dragă. O lună trece atât de repede…
Un ardelean pășește agale într-un bar din New York, atras de luminile strălucitoare și muzica veselă. În spatele tejghelei, barmanul îl privește cu un zâmbet provocator și decide să-l ia la rost:
– Domnule, să știți că aici, în barul nostru, se bea doar pe pariu.
Ardeleanul, calm și cu privirea blândă, întreabă:
– No, ce fel de pariu?
Barmanul se sprijină pe tejghea și spune apăsat:
– Pun pariu cu tine că nu poți să bei o sticlă întreagă de whisky în 30 de minute!
Ardeleanul își scarpină ușor ceafa, se uită în jur, apoi răspunde:
– No, așteaptă puțin.
Iese încet din bar, lăsând barmanul să râdă pe sub mustață. După vreo 10 minute, ardeleanul se întoarce, scoate o bancnotă mototolită din buzunar și o pune pe tejghea:
– Hai să-ncercăm!
Barmanul, vizibil amuzat, îi aduce sticla de whisky și cronometrul. Ardeleanul ridică sticla, trage o gură zdravănă, apoi alta, și în mai puțin de 10 minute… gata! Whisky-ul dispăruse.
Barmanul rămâne cu gura căscată:
– Domnule, asta e incredibil! Nimeni n-a mai reușit vreodată să facă așa ceva! Cum de-ai reușit?
Ardeleanul îl privește liniștit și zâmbește ușor:
– No, nici eu n-am crezut că pot. Dar m-am dus la barul de vis-a-vis să verific întâi…
– V-ați hotărât unde plecați în luna de miere? – întreabă un prieten curios, plin de entuziasm.
Proaspătul soț, zâmbind larg, răspunde:
– Băi, ne-am gândit să facem ceva special. Am atârnat pe perete o hartă mare a globului pământesc, am luat o săgeată și i-am spus soției: „Aruncă săgeata, iubito, și oriunde va cădea, acolo ne petrecem două săptămâni de vis!”
Prietenul, impresionat de idee, exclamă:
– Wow, ce romantic și spontan! Și unde plecați?
Bărbatul oftă adânc, cu un aer amuzat:
– În spatele frigiderului…
Situația devenise foarte gravă. În camera de spital, liniștea era apăsătoare, iar aparatele de monitorizare scoteau un bip monoton. Doctorul, serios și plin de compasiune, stătea la căpătâiul bolnavului, cu o expresie solemnă pe chip.
– Domnule Bulă, situația e… delicată. Doriți să chem pe cineva? – întreabă el, cu voce scăzută.
Bulă, abia reușind să vorbească, geme încet:
– Da…
Doctorul se apleacă mai aproape, încercând să înțeleagă:
– Soția? Copiii? Să le dau de veste?
Bulă ridică cu greu un deget, făcând semn că nu. Cu o voce slabă, dar hotărâtă, șoptește:
– Nu… alt medic…
