Tânărul Popescu, cu inima plină de emoție și entuziasm, se îndrăgostește nebunește de o tânără frumoasă și misterioasă. O curtează cu ardoare zile în șir, cu mesaje și întâlniri pline de flori și complimente. Până la urmă, eforturile lui dau roade, iar tânăra, zâmbind enigmatic, acceptă invitația lui de a ieși împreună la o plimbare cu taxiul spre o destinație discretă, la marginea orașului.
Ajunși la mașină, Popescu îi deschide galant ușa și urcă alături de ea, radiind de mândrie. Simțind că momentul este aproape perfect, el o înfășoară tandru cu brațele și se apleacă spre șoferul de taxi, care aștepta liniștit în față:
— Te rog, condu încet, îi șoptește Popescu cu o voce încărcată de emoție.
Taximetristul, fără să clipească, întoarce capul ușor și, cu un zâmbet de om experimentat, răspunde:
— Nicio problemă, domnule. Sunt obișnuit, o duc pe domnișoara aici destul de des!
Profesoara era în fața clasei, învățându-și elevii cu multă răbdare, când, într-o clipă de neatenție, Bulă strică toată atmosfera cu o remarcă obraznică:
— Domnișoară, aveți păr sub braț! strigă el, de parcă tocmai descoperise un mare secret.
Clasa izbucnește într-un amestec de chicote și șoapte. Profesoara, vizibil iritată, își strânge nervii și îl trimite pe Bulă acasă pentru restul zilei.
A doua zi, Bulă, deja pregătit pentru o nouă „cascadorie”, stă cuminte în bancă. Profesoara, crezând că poate scăpa de comentarii neplăcute, împinge scaunul de la catedră cu brațul stâng, fără să își dea seama că exact asta îi oferea lui Bulă ocazia perfectă.
— Domnișoară, aveți păr și sub celălalt braț! exclamă el, triumfător, ca și cum tocmai rezolvase o ecuație complicată.
Clasa explodează din nou în râsete, iar profesoara, mai nervoasă ca niciodată, decide că Bulă merită o pauză mai lungă.
— Bulă, acasă cu tine pentru toată săptămâna! i-a spus ea cu un ton hotărât, sperând să restabilească puțin respect în clasă.
Așa că, zilele trec fără Bulă, iar liniștea domnește în clasă. Însă luni, la întoarcerea sa, profesoara pare încrezătoare că poate evita alte momente jenante. Dar, în timp ce preda cu entuziasm, scapă creta pe jos. Se apleacă să o ridice, iar în acea secundă, toată clasa își ține respirația, conștientă că Bulă este gata să lovească din nou.
De la banca lui, cu un zâmbet larg pe față, Bulă exclamă:
— Vă pup pe toți! Ne revedem după sărbători!
