Bulă: – Iubire! Trebuie să vorbim serios.
Bubulina: – Da, iubire, ce s-a întâmplat? Ai găsit reduceri la bere și nu știi cum să-mi spui?
Bulă: – Nu, e mai grav. Trebuie să ne despărțim.
Bubulina: – Să ne despărțim? Ce-ai pățit? Ai dat de o blondă care te-a băgat în ceață?
Bulă: – Nu, iubire. Problema e că ești prea… manelistă. Nu mai pot. Alege! Eu sau manelele?
Bubulina: – Ok.
Bulă: – Ok? Deci ai luat o decizie?
Bubulina: – Da.
Bulă: – Și? Ce ai ales?
Bubulina (își îndreaptă privirea spre geam și fredonează încet): – Cu tine sau fără tine, e tot una pentru mine… Într-o lună, două, trei… o să uit de ochii tăi.
Bulă (înlemnește): – Deci, chiar ai compus un vers pentru asta?!
Bubulina: – Nu, iubire, era deja în playlist.
Șeful intră furios în birou și bate cu palma în masă:
– Atenție toată lumea! Am pierdut portofelul! Înăuntru erau 500 de lei și acte importante!
Angajații se uită mirați, unii încercând să-și ascundă chicotele.
– Ascultați aici! Ofer 100 de lei recompensă celui care îl găsește și mi-l aduce! continuă șeful cu voce fermă.
După câteva secunde de liniște, din spatele sălii se aude un glas calm, dar hotărât:
– Eu ofer 200!
La psihiatru, atmosfera era calmă, dar privirea doctorului deja trăda un amestec de curiozitate și scepticism:
– Bună ziua, doctore.
– Bună ziua, luați loc. Cum vă numiți?
– Napoleon! spuse pacientul cu o încredere demnă de un împărat adevărat.
Psihiatrul ridică o sprânceană, notând ceva în caietul său:
– Mmda… Cu ce vă pot ajuta, domnule… Napoleon?
– Doctore, e vorba de nevastă-mea, Josefina! oftează pacientul, frământându-și mâinile.
– Ah, Josefina… Ce problemă are? întreabă medicul, intrând în joc.
Pacientul se ridică brusc în picioare, plimbându-se agitat prin cabinet:
– Păi asta mă întreb și eu, doctore! Nu știu cine dracu’ i-a băgat în cap c-o cheamă Vasilica Popescu!
În avion, atmosfera era liniștită. Un domn bine îmbrăcat, aparent plictisit, observă o fetiță care stătea cuminte și citea o carte. Își drege glasul și începe:
– Domnișoară, ce-ar fi să stăm de vorbă? Conversația face timpul să treacă mai repede, nu crezi?
Fetița ridică privirea deasupra ochelarilor ei rotunzi, zâmbind politicos:
– Bine, zice ea, închizând cartea cu un oftat ușor. Despre ce ați dori să vorbim?
Domnul, surâzând superior, răspunde cu un aer de savant:
– Mă gândeam la o temă captivantă, cum ar fi fizica atomică. Ce zici?
Fetița ridică din sprâncene, intrigată:
– De acord, domnule. Dar înainte să începem, aș vrea să vă pun o întrebare.
– Desigur, spune domnul, lăsându-se comod pe spate, sigur pe el.
Fetița își împreunează mâinile și întreabă:
– O vacă, un cal și o oaie mănâncă același lucru, adică iarbă, dar oaia excreta niște biluțe, vaca o placintă, iar calul niște mingi uscate. Cum explicați asta?
Domnul se oprește, nevenindu-i să creadă întrebarea. Își trece mâna prin păr și spune ezitant:
– Habar n-am, domnișoară…
Fetița își înclină capul ușor într-o parte și zâmbește în colțul gurii:
– Păi, domnule, dacă nici despre… chestii atât de simple nu știți nimic, cum vreți să discutăm despre fizica atomică?
