Un cuplu de tineri căsătoriți se mută la bloc, entuziasmați de noua lor viață împreună. La început totul pare perfect, dar micile probleme casnice încep să apară, iar soția își dă seama rapid că e nevoie de reparații.
Într-o zi, soția îl roagă pe soțul ei:
— Te rog, dragule, repară și tu lumina din bucătărie, că s-a ars becul.
Sotul, stând confortabil pe canapea, se uită la ea peste ziar și răspunde plictisit:
— Da’ ce, eu sunt electrician? Lasă-mă în pace, o să chemăm pe cineva.
Trec câteva zile, iar robinetul din baie începe să picure insistent. Soția îi cere din nou ajutorul:
— Iubitule, te rog, repara și tu robinetul că face zgomot și mă scoate din sărite.
Sotul, cu aceeași atitudine, dă din mână:
— Da’ ce, eu sunt instalator? N-am eu timp de așa ceva.
Frustrată, soția decide să lase lucrurile așa. După câteva săptămâni, soțul se întoarce acasă și găsește totul reparat – lumina din bucătărie, robinetul, ba chiar și un dulap stricat e acum perfect funcțional. Uimit, o întreabă pe soție:
— Ce s-a întâmplat aici? Cine ți-a făcut toate reparațiile?
Soția, zâmbind satisfăcută, îi răspunde calm:
— A venit vecinul de la etajul de sus și m-a ajutat.
Soțul, suspicios, o întreabă:
— Și te-a ajutat așa, pe gratis? N-a vrut nimic în schimb?
— Ei bine, mi-a zis că îmi poate face reparațiile fără să îmi ceară bani, dar trebuie să aleg: ori cânt o melodie, ori facem amor.
Soțul, ușor iritat și cu o sprânceană ridicată:
— Sper că ai cântat! Nu?
Soția, cu un zâmbet jucăuș:
— Da’ ce, eu sunt cântăreață?!?
Sotul rămâne mut de uimire, în timp ce soția pleacă râzând în altă cameră.
Badea Gheorghe, om de la țară, cu inima mare și obiceiuri vechi, se prezintă la doctor după câteva luni în care nu se simțise prea bine. Știind că doctorul e un om bun, dar că trebuie și el răsplătit cumva pentru serviciile sale, Badea vine pregătit. Intră în cabinet cu o sarsana grea, plină până la refuz cu bunătăți de la gospodăria lui.
Desface sacoșa pe biroul doctorului și începe să-l îmbie:
– Da’ serviți, domn’ doctor! Îs bune de la mine de-acasă, îs bio, îs naturale, iecologice! Să gustați cârnații ăștia că-s afumați cum trebuie, caltaboșii abia i-am făcut, iar brânza-i de la oile mele, am grijă de ele ca de ochii din cap.
Doctorul se uită ușor jenat la grămada de bunătăți care cresc pe biroul lui: cârnați, jumeri, slănină, ceapă de-abia scoasă din pământ, brânză proaspătă și chiar câteva mere și prune. Cu un zâmbet în colțul gurii, își netezește halatul și îl întreabă politicos pe Badea Gheorghe:
– Măi, Gheorghiță, cum să iau eu toate astea fără să plătești? Ești prea darnic!
Badea Gheorghe se uită la doctor puțin surprins, dar imediat se luminează la față și scoate portofelul din buzunar, râzând:
– Nicio problemă, domn’ doctor! Am adus și bani, că nu vreau să credeți că vin cu mâna goală!
