Un popă avea o menajera, o femeie foarte simpla. Într-o zi vine femeia la popa şi îi spune:
– Părinte vi s-a terminat făina de pâine!
Popa îi răspunde pe un ton blând duhovnicesc:
– Incorect spus, fata mea. Nu se spune vi s-a terminat făina, ci ni s-a terminat făina, pentru că amândoi mâncăm din pâinea frământată din făina. Adevărat?
– Adevărat, sfinţite, iertăciune!
În altă zi vine din nou femeia la popa şi îi spune:
– Părinte ni s-a terminat vinul!
La care popa, pe acelaşi ton blând, îi răspunde:
– Din nou ai greşit copila mea. Sau poate că bei şi tu?
– Nu părinte, păcatele mele, eu nu beau!
– Păi vezi, în cazul ăsta trebuia să spui: vi s-a terminat vinul!
Ai inţeles?
– Am inţeles, prea sfinţite, iertăciune!
Într-una din zile popa plivea roşiile în grădină, când menajera observă că, aşa cum stătea aplecat, i se rupseseră pantalonii în cur. Şi-atunci îi spuse popii:
– Părinte, vi s-au rupt pantalonii în cur şi… ni se vede p..a!
