Unei tipe i-a murit soțul.
Revine acasă de la cimitir și plânge de mama focului impreună cu prietenul de familie.
In timp ce se smiorcăie amândoi, el o tot mângâie ca să-i treacă suferința și cu timpul, i se ridică bărbăția:
– Offf, draga mea, ce să-i faci, așa e viața asta facută… și cu necazuri și cu bucurii.
– Acuma, dacă tot s-a dus Mitică, hai s-o facem amândoi, așa … in amintirea lui …
– Stiu și eu Costică ce să zic, hai s-o facem, că doar n-o să ajung pe mâini străine.
Văduva iși ridică rochia, trage de chiloți in jos se apleacă și ii zice lu Costică:
– Dar te rog ceva, o facem incet și trist…
