V-ați simțit vreodată vinovat de a privi alte persoane de vârsta dumneavoastră şi de a gândi: “eu nu arăt chiar aşa bătrân”!?
Dacă da, atunci o să vă placă următoarea relatare a unei doamne:
“Stăteam în sala de aşteptare pentru prima întâlnire programată la dentist, când i-am văzut diploma atârnată pe perete. Citind numele, mi-am amintit deodată un băiat brunet, înalt şi frumos cu acelaşi nume. Fusesem colegi de liceu cu vreo 50 de ani în urmă şi mă întrebam dacă putea să fie acelaşi tip, pentru care nutrisem o pasiune secretă.
Când am intrat în cabinetul lui, am lepădat pe loc gândul acela: cheliosul cu trăsături brăzdate era mult prea bătrân ca să fi fost iubirea mea secretă. Oare?
După ce s-a uitat la dinţii mei, mi-am facut curaj şi l-am întrebat dacă a făcut liceul la “Sfântul Sava”.
– Sigur că da, doamnă! cum aţi ghicit?, a răspuns, plin de mândrie.
– Când aţi absolvit?, l-am întrebat.
– În 1960. De ce mă întrebaţi?
– Ei bine, ai fost în clasa mea!, am exclamat.
Şi atunci cheliosul zbârcit m-a întrebat:
– Ce materie aţi predat?”
