– Vai, draga, în realitate căsătoria nu este așa cum mă așteptam; sunt chiar deziluzionată! – spune prietena ei, vizibil afectată, în timp ce își sorbea cafeaua.
– Oh… de ce spui asta? Ce s-a întâmplat? – întreabă cealaltă curioasă, ridicând din sprâncene.
– Imaginează-ți că din noaptea aceea, cu o săptămână înainte de căsătorie, Petrică n-a mai dat nici un semn că ar vrea să mai facem dragoste. – continuă ea, oftând adânc și lăsând ceașca pe masă.
– Cum?! Nici măcar un semn? – exclamă prietena, uimită. – Oribil… Nu se poate așa ceva! După părerea mea, ar trebui să divorțezi imediat! – spune ea, gesticulând energic de parcă rezolvase problema.
– Da, dar… Petrică nu e soțul meu! – răspunde ea calm, lăsând-o pe prietena sa cu gura căscată.
– Salut, bro. Vii la mine la nuntă? – întreabă prietenul cu o voce aparent relaxată, dar care trăda o anumită neliniște.
– Când? – răspunde curios celălalt, fără să bănuiască nimic ciudat.
– Săptămâna viitoare, frate. Și să știi, nu îți cer dar. Am o singură rugăminte.
– Dacă nu ceri dar, vin sigur! Spune-mi ce vrei, mă ajuți să scap de o grijă. – zice amuzat și liniștit prietenul, crezând că urmează să-i ceară ajutorul cu ceva banal, gen organizarea.
– Te rog să vii la nuntă în calitate de… ginere, că eu m-am răzgândit și nu știu cum să le spun alor mei! – izbucnește prietenul cu un amestec de jenă și disperare în glas.
– Bulă, tu ai fost în concediu medical? – întreabă șeful, ridicând sprâncenele și uitându-se la pielea lui Bulă, vizibil bronzată.
– Da, șefu. – răspunde Bulă, fără să ezite, aparent relaxat.
– Și de ce te-ai întors bronzat? – continuă șeful, vizibil neîncrezător, cu brațele încrucișate, așteptând o explicație logică.
Bulă, zâmbind șmecherește, își ridică ușor umerii:
– Mi-au dat la spital pat lângă geam, șefu. Soarele bătea tare acolo… n-am ce să fac! – adaugă el, prefăcându-se că e total nevinovat.
Trei tipi, un american, un neamț și un român, se ciocnesc cu mașinile într-o intersecție. Fiecare sare din mașină, începând să se vaiete de pagube.
Americanu’, ieșind dintr-un Ford Mustang strălucitor, se prăbușește în genunchi lângă mașină, cu fața în mâini:
– Vai, Fordul meu! Economiile mele de 3 luni s-au dus pe apa sâmbetei! – zice, disperat, uitându-se la capota îndoită și bara de protecție distrusă.
Neamțu’, elegant ca de obicei, își scoate tacticos o batistă, își șterge transpirația de pe frunte și oftează adânc lângă un Mercedes Benz impecabil, acum zgâriat pe o parte:
– Vai, Mercedesul meu! Economiile mele de 6 luni s-au dus pe apa sâmbetei! – spune, resemnat, dar cu o notă de noblețe în glas, ca și cum doar o minune îl mai putea salva.
Românul, puțin mai în spate, se dă jos din Dacia sa roșie, veche de ani de zile, dar pentru el, adevărată bijuterie. După ce se uită lung la ușa strâmbată și la farurile sparte, izbucnește cu un oftat profund, care parcă zguduie intersecția:
– Vai, Dacia mea! Economiile mele de-o viață s-au dus pe apa sâmbetei! – zice el, cu un amestec de tristețe și resemnare, de parcă întreaga lui lume s-a prăbușit.
Americanul și Neamțul, auzindu-l, se opresc brusc din vaicăreli. Se uită unul la altul, apoi se întorc către român, cu ochii mari și plini de confuzie. Americanul, nevenindu-i să creadă, întreabă sarcastic:
– Și cine naiba te-a pus să-ți cumperi mașină așa scumpă?!
