Soțul și soția, în dormitor, aud cum vecinii lor fac amor de zor. Geamurile tremură, pereții vibrează, și sunetele pasionale se aud clar prin perete.
Soțul, cu un oftat lung, se uită la soție:
– Măi nevastă, hai să sărim și noi un pic în pat, să creadă vecinii că facem și noi dragoste, să nu ne facem de râs!
Soția ridică din sprâncene, dar acceptă. Încep amândoi să sară ca pe trambulină, patul scârțâie, tavanul pare că se clatină. După vreo 5 minute, obosiți, se culcă liniștiți.
A doua zi dimineață, la micul dejun, soțul vine flămând la masă. Soția îi pune în față o farfurie goală.
– Poftă bună, dragule!
Soțul, confuz:
– Ce să mănânc? Farfuria e goală!
Soția, cu un zâmbet ironic:
– Lovește cu lingura în farfurie! Lasă, să creadă vecinii că și tu mănânci!
Bulă, plin de încredere, se prezintă la un interviu pentru angajare. După câteva întrebări despre experiența lui (pe care, evident, și-o mai înflorește puțin), recrutorul decide să-l testeze practic.
– Bine, Bulă, hai să vedem ce poți! Ia laptopul meu de pe birou și încearcă să mi-l vinzi!
Bulă se uită scurt la laptop, dă afirmativ din cap, apoi, fără să clipească, îl închide, îl ia sub braț și iese pe ușă.
Recrutorul rămâne mască:
– Ăăă… domnule Bulă?!
Trec câteva secunde, apoi un minut…
Încep să transpire. Se ridică de pe scaun și se uită pe fereastră, dar Bulă nu e nicăieri.
După două minute, disperat, recrutorul îi sună telefonul.
– Alo, Bulă?! Ce faci, unde ești?! Adu-mi laptopul înapoi imediat!
Bulă, calm, îi răspunde:
– Sigur, dar asta o să vă coste 250 de euro.
De ziua lui, soțul se trezește vesel, așteptând cadoul din partea soției. După micul dejun, aceasta îi întinde o cutie frumos ambalată.
– Uite, dragule, ți-am luat ceva util!
Soțul, curios, rupe ambalajul cu entuziasm. Când vede ce e înăuntru, rămâne blocat: un șampon împotriva căderii părului. Își trece mâna prin păr, încă bogat și des.
– Dar mie nu-mi cade părul, iubito!
Soția, cu un zâmbet larg și inocent:
– Știu, știu… dar dă-i-l colegei tale de serviciu, ei îi cade!
Soțul e în bucătărie, trebăluind de zor, cu un șorț pe care scrie „Masterchef de nevoie”. Fierbe pastele, taie baconul și bate ouăle, când, deodată, soția apare la ușă, privind suspicioasă spre cratiță.
– Dragule, ce gătești? întreabă ea, cu o voce precaută.
– Fac paste carbonara, iubito! răspunde el mândru.
Soția își pune mâinile în șold și oftează:
– Fără bacon, fără ou, fără cașcaval și fără smântână, te rog! Să fie light, că sunt la dietă.
Soțul ridică o sprânceană și se uită lung la ea.
– Păi… să pun măcar pastele? Sau bem numa’ apa în care au fiert și ne imaginăm că mâncăm?
