Un tânăr hotărât să impresioneze o tânără profesoară de religie o invită la o întâlnire. Fiind o persoană spirituală și cu principii clare, ea îi răspunde întotdeauna cu tact, dar lucrurile iau o întorsătură neașteptată.
Încep seara plimbându-se prin parc, sub lumina caldă a felinarelor. Tânărul scoate un pachet de țigări, oferindu-i politicos:
– Vrei o țigară?
Ea zâmbește calm și răspunde:
– Nu, mulțumesc. Ce le-aș spune copiilor la școală după aceea?
Tânărul ridică din umeri, puțin contrariat, dar continuă conversația încercând să schimbe tonul serii. Merg mai departe, și în drum se opresc la o terasă. El, politicos, întreabă:
– Ce zici de un pahar? Poate un vin roșu?
Ea refuză la fel de elegant:
– Nu, mulțumesc. Ce le-aș spune copiilor la școală după aceea?
Băiatul începe să devină puțin frustrat, dar își păstrează calmul. După câteva ore de discuții și plimbări, o conduce acasă cu mașina. Însă, pe drum, îl încearcă o ultimă idee:
– Vrei să mergem la un motel?
Spre surprinderea lui, ea răspunde cu un zâmbet larg:
– Sigur, cu plăcere!
Uimit, tânărul o întreabă:
– Dar cum se poate asta? Ce o să le spui copiilor?
Ea își aranjează liniștită eșarfa și, cu o voce calmă, răspunde:
– Ce le spun mereu: nu trebuie să bei și să fumezi ca să te simți bine!
Un tip stă la o terasă, relaxat, cu o cafea în față și un ziar desfăcut pe masă. La un moment dat, un prieten de-al lui trece pe lângă el, îl salută și se așază la masă, curios să afle ce face.
– Salut, măi! Ce mai faci, cum merge viața?
– Ah, ce să fac… din când în când mă apucă un chef nebun de muncă… răspunde omul, sorbind tacticos din cafea.
– Serios?! se miră prietenul. Și ce faci în astfel de momente?
Omul oftează adânc, ridicând privirea deasupra ziarului ca un filozof care tocmai descoperă sensul vieții:
– Păi, mă duc într-un loc mai liniștit, mă așez pe un scaun…
– Da? Și? continuă curios prietenul, așteptând să afle o strategie miraculoasă.
– Și aștept să-mi treacă.
Bulă, cu inconfundabila lui creativitate, se pregătea să facă o surpriză memorabilă lui Bulișor, așa că a hotărât să îi aducă un puișor mic, galben și piuitor. Totul părea să meargă conform planului până când ajunge la aeroport. La îmbarcare, stewardesa îi atrage atenția:
– Domnule, nu aveți voie să urcați în avion cu animale!
Bulă, supărat, se gândește câteva clipe, apoi își pune planul în aplicare. Se întoarce rapid în aeroport, merge la baie, deschide pantalonii, și, fără să stea prea mult pe gânduri, ascunde puișorul în chiloți. Cu aerul unui om fără griji, urcă în avion.
Ajuns la locul său, constată că stă lângă o călugăriță tânără, care părea neobișnuit de liniștită și evlavioasă. Bulă se așază și, obosit de atâtea peripeții, adoarme profund.
Dar puișorul din pantaloni, curios din fire, începe să exploreze. Scoate capul prin șlițul pantalonilor lui Bulă și începe să piuie cu insistență, ca și cum ar cere atenție.
Călugărița, observând cu coada ochiului această scenă bizară, începe să se panicheze. Roșind până în vârful urechilor, îl zgâlțâie disperată pe Bulă:
– Domnule, domnule, scoală repede!
Bulă, trezit brusc din somn, se uită în toate direcțiile, zăpăcit:
– Ce e? Unde arde? Ce s-a întâmplat?
Călugărița, bâlbâindu-se și vizibil jenată, spune:
– Domnule, nu am experiență în problemele astea… dar cred că vi s-a spart un ou!
Bulă și Bubulina, entuziasmați la gândul că vor avea propria lor casă, se află într-o vizionare. Casa pe care o priveau era spațioasă, luminoasă și cu o curte generoasă, dar avea un dezavantaj evident: se afla foarte aproape de calea ferată. Trenurile treceau regulat, zgomotul era asurzitor, iar geamurile vibrau ușor de fiecare dată când trecea câte unul.
Agentul imobiliar, cu un zâmbet profesional, încerca să minimalizeze problema:
– Domnule Bulă, să știți că zgomotul trenurilor nu e chiar așa de deranjant. După primele două săptămâni vă veți obișnui complet!
Bulă, ascultându-l atent, își întoarce privirea către Bubulina, care ridicase o sprânceană sceptică. Apoi, cu voce calmă, răspunde:
– Nicio problemă! Primele două săptămâni putem să stăm la maică-mea!
