Banc: Vrei să te căsătorești cu mine? –

Banc: Vrei să te căsătorești cu mine? –

El și ea se întâlnesc într-un restaurant elegant. El, vizibil emoționat, o privește adânc în ochi și își ia inima în dinți:

El: Vrei să te căsătorești cu mine?

Ea, evaluându-l rapid din cap până-n picioare, își încrucișează brațele și întreabă:

Ea: Ai casă?

El: Nu…

Ea se fâțâie pe scaun, parcă deja dezamăgită:

Ea: Ai BMW?

El: Nu…

Acum, clar iritată, ea ridică tonul puțin:

Ea: Cât ai salariu?

El, încercând să rămână calm, răspunde:

El: Nu am salariu, dar…

Ea, tăindu-l imediat:

Ea: Niciun „dar”! Tu nu ai nimic! Cum aș putea să mă căsătoresc cu tine? Pleacă de-aici!

El oftează adânc, ridicându-și privirea către ea, de parcă ar fi înțeles că trebuie să-i ofere mai multe informații. Cu un zâmbet reținut pe buze, răspunde:

El: Am o vilă, trei terenuri, trei Ferrari și un Porsche… deci de ce să-mi cumpăr un BMW? Și cum să am salariu dacă eu sunt șeful?

Brusc, atitudinea ei se schimbă. Ochii ei strălucesc deodată, iar tonul devine dulce:

Ea: Ohh… vrei să ne căsătorim?

El se lasă pe spate în scaun, zâmbind triumfător:

El: Nu!!!

Ion și Maria, nostalgici și plini de emoție, revin la hotelul unde și-au petrecut luna de miere, după 30 de ani de căsătorie. Odată ajunși la recepție, sunt primiți cu căldură de angajați, care, surprinzător, le oferă exact aceeași cameră în care au stat atunci.

Recepționerul, zâmbind larg: – Bun venit înapoi! V-am pregătit aceeași cameră și aceleași condiții, ca acum 30 de ani! Și, pentru că sunteți clienți fideli, v-am făcut și o mică reducere.

Ion și Maria își zâmbesc reciproc, retrăind amintiri din tinerețe. Zilele trec plăcut, vacanța este relaxantă, iar cei doi retrăiesc momentele de tandrețe din tinerețe. Totul pare să fie perfect.

În ultima dimineață, înainte de a părăsi hotelul, Maria, în timp ce-și face bagajele, se uită la patul unde au dormit și, fără să stea pe gânduri, își suflă nasul în cearșafurile curate.

Ion, scandalizat și vizibil surprins: – Da’ bine, tu Marie! Oamenii ăștia s-au purtat așa frumos cu noi, ne-au dat reducere, ne-au primit ca pe niște oaspeți de onoare, și tu din astea faci?

Maria, calmă și sigură pe ea, ridică o sprânceană și-i răspunde cu un aer grav, dar plin de umor:

Maria: – Auzi, mă Ioane, acum 30 de ani, când eram aici prima dată, tu te-ai tăiat la deget ca să-mi salvezi mie onoarea, să creadă oamenii că am fost „cuminți” până la nuntă. Acum a fost rândul meu să-ți salvez onoarea. Nu puteam să plec fără să las și eu o „dovadă”.

O soție geloasă, cu privirea tăioasă, îl fixează pe soțul ei care tocmai se întorsese de la o plimbare. Îl observase de ceva timp cum întorcea capul după fiecare femeie atrăgătoare care le ieșea în cale. Într-o zi, răbdarea ei ajunge la limită și, cu un ton evident iritat, îi spune:

Soția, mâinile în șolduri: – Uite, chiar nu mai pot cu tine! Cum vezi câte o „bunăciune”, cum întorci capul, parcă uiți complet că ești însurat!

Soțul, surprins de acuzație, încearcă să-și mențină calmul. Se gândește câteva secunde, apoi răspunde cu un aer inocent, dar ușor ironic:

Soțul, ridicând din sprâncene: – Dimpotrivă, draga mea, atunci îmi amintesc cu siguranță!

DISTRIBUIE CU PRIETENII: