Ion zăcea pe patul de moarte, slăbit și cu ochii abia deschiși. Aerul din cameră era greu, iar liniștea apăsătoare era spartă doar de câte un suspin al Mariei, care stătea lângă el și îi ținea mâna.
Cu ultimele puteri, Ion își adună glasul și, cu un oftat adânc, o întreabă:
– Marie… înainte să-mi dau sufletul, vreau să-mi iei o piatră de pe inimă. Zi-mi drept, m-ai înșelat vreodată?
Maria, surprinsă, își trage mâna înapoi și-l privește încurcată:
– Ma Ioane, da’ acum, pe ultima sută de metri, te apucă întrebările astea?
Ion insistă, vocea lui abia fiind un șoaptă:
– Marie, te rog… Spune-mi, să mor împăcat.
Maria își pleacă privirea și tace câteva momente, apoi, cu o voce precaută, răspunde:
– Ma Ioane… dar dacă nu mori?
O blondă intră în grabă și vizibil agitată într-o benzinărie:
– Vă rog să mă ajutați! Mi-am uitat cheile în mașină și toate ușile sunt blocate… Ce mă fac? Nu mai pot pleca de aici!
Benzinarul, cu o expresie reținută, încearcă să nu izbucnească în râs:
– Stați liniștită, domnișoară. S-a mai întâmplat. Spuneți-mi, geamurile sunt toate închise?
Blonda, zâmbind timid:
– Nu chiar, cel de la șofer e lăsat puțin jos.
– Perfect, avem noroc! Uite, luați bucata asta de sârmă. Dacă o folosiți corect, puteți trage butonul de blocare în sus și deschideți ușa imediat.
– Vai, ce bun sunteți! Mulțumesc mult! – spune blonda plină de entuziasm, ieșind grăbită cu sârma în mână.
După aproximativ 15 minute, un alt client intră râzând atât de tare încât abia reușește să vorbească:
– Băi, trebuie să vezi asta! E genial!
– Ce s-a întâmplat? – întreabă benzinarul curios.
– Afară, lângă pompă, o blondă încearcă disperată să deschidă o ușă de mașină cu o sârmă… dar stai, asta nu e tot!
– Ce e așa amuzant? – întreabă benzinarul, râzând deja anticipat.
– În mașină mai e o blondă, care stă pe scaunul pasagerului și dă indicații serioase: „Mai la stânga… mai la dreapta… acum mai jos, că aproape ai reușit!”
O blondă ajunge la serviciu plângând în hohote, abia ținându-se pe picioare. Seful, văzând-o, se apropie îngrijorat:
– Ce s-a întâmplat, draga mea? De ce plângi așa?
Blonda, printre suspine:
– Azi dimineață… am primit un telefon… și am aflat că mama… mama mea a murit!
Seful, șocat, încearcă să o consoleze:
– Of, îmi pare atât de rău! Condoleanțe… Ascultă, de ce nu te duci tu acasă? Odihnește-te, plângi în liniște, poate te mai liniștești. Și, oricum, azi nu avem prea mult de lucru.
Blonda, scuturând din cap:
– Nu, nu… mai bine rămân aici! Dacă stau acasă o să mă gândesc și mai mult… măcar aici lucrez și îmi țin mintea ocupată.
Seful, admirând spiritul de muncă, îi dă dreptate și pleacă mai departe.
După vreo două ore, trece din nou pe lângă biroul blondei și o găsește plângând și mai tare, cu lacrimile curgând șiroaie.
– Ce s-a mai întâmplat acum? – o întreabă speriat.
Blonda, cu vocea tremurândă, își ridică privirea de pe tastatură:
– Tocmai m-a sunat sora mea…
– Și ce ți-a zis?
– Mi-a zis că și mama ei a murit!
Soțul se pregătea să plece în deplasare, încercând să-și liniștească soția, care deja își ștergea lacrimile cu colțul șorțului.
– Hai, dragă, ce plângi așa? Nu e un capăt de lume, o să fiu plecat doar o lună… Trece repede, nici nu o să simți că lipsesc.
Soția îl privește suspinând și îi răspunde printre lacrimi:
– Lasă, că ai mai zis așa și te-ai întors după 2 zile!
