Așa cum am trăit marea adâncă a pierderii unei mame, putem mărturisi cu certitudine cât de nesfârșit de durerosă este. Cu toate că timpul pare să estompeze această durere, senzația de gol rămâne, pare că nu are să se umple niciodată.
Mamele sunt căpitanii cei mai eroici ai vieții noastre. Ele ne poartă întru grija lor cu o dedicație și măiestrie pe care nimeni nu le poate egala. Ele sunt acolo, alături de noi, în orice împrejurare, nu ne părăsesc niciodată, chiar și atunci când greșim, ne țin aproape și ne ajută să trecem peste toate greutățile.
Iubirea dintre o mamă și copiii ei este ceva incomparabil și veșnic – persistă și atunci când unul dintre ei nu mai e. Mama este primul tău prieten din această lume, petreci cei mai mulți ani în preajma ei, este protecția și sprijinul tău, un spirit devotat nimănui altcuiva.
A fi mamă e un job pe viață.
Câte nopți și-a petrecut mama în zadar, plângând în tăcere, îngrijorându-se pentru noi? Cu privire la sănătatea noastră, la problemele noastre din școală, la griji de natură familială? Câte rugăciuni și-a rostit în speranța ușurării povarei noastre? Chiar și atunci când devenim adulți și ne confruntăm cu alte probleme, mama continuă să-și facă griji pentru noi.
Iubirea unei mame și grija ei necondiționată nu pretinde nimic în schimb.
A pierde o mamă constitue o încercare grea.
A pierde pe cineva atât de drag și apropiat, precum mama, reprezintă poate cea mai mare durere ever posibilă. Vindecarea rănilor psiho-emoționale după o astfel de pierdere poate dura ani de zile.
Nu încerca să forțezi ca lucrurile să revină la fel ca înainte. Experimentarea pierderii ireparabile ne transformă, ne face să devenim mai maturi. Alte persoane, cu care am încerca să stăm de vorbă despre mama noastră, se retrag din conversație pentru ca nu știu cum să reacționeze, nu știu cum să te consoleze – deși în această situație, cuvintele pot să fie de multe ori de prisos.
Tot ce trebuie e să fii ascultat, să primești sprijinul moral, prezența celorlalți în acest interval dificil. Însă oameni de cele mai multe ori se tem că vorbele lor neîndemânare, te vor face să te simți și mai rău.
Cel mai nefericit lucru pe care și l-a dorit mama ta a fost să-ți provoace o durere atât de intensă? Gândește-te ce ți-ar spune dacă ar putea să vadă suferința ta?
Îți visezi mama – din cauza durerii, dragostea ei continuă să se manifeste în singurul mod disponibil. Amintește-ți cât de mult ți-a dorit mama să păzească și să hrănească această iubire pentru tine. Acceptă faptul că ea ți-a transmis acest stafetă și începe astfel să o continui „pentru amândoi”.
Chiar dacă persoanele dragi părăsesc acest plan terestru, iubirea lor rămâne cu noi.
Și adesea, după ce ele pleacă, legătura spirituală și emoțională cu noi devine și mai strânsă. Începem să nu ne mai gândim la faptul că „Ce păcat că au plecat”, ci la „Ce fericire că au fost”!
Însă cel mai important e să recunoști și să prețuiești pe mama ta cât este încă în viață. Nu aștepta până când o pierzi.
Suno-o, exprimă-ți dragostea pentru ea, ajut-o! Nu vei întâlni niciodată pe cineva care să te iubească mai mult decât mama ta.
