Planta de sunătoare, cunoscută și sub denumirea științifică „Hypericum perforatum”, este o plantă perenă, larg răspândită pe pășuni, grădini și la marginea drumurilor, întâlnită de la câmpie până în regiunea subalpină, având o prezență mai proeminentă în zona delurosă.
Identificată ca făcând parte din familia hipericaceelor, sunătoarea poate ajunge până la un metru în înălțime, deși obişnuieşte să se situeze în jurul marimii de 20 – 30 cm. Tulpina sa se lemnifică destul de repede, pe parcursul vegetației, iar frunzele,pitice, aducem variate forme, majoritatea având forma ovală.
Părțile aeriene ale plantei sunt cele utilizate în scop terapeutic, mai ales când aceasta este înflorită. Tulpinile lemnificate ajung să se înalțe până la 100 de cm, iar frunzele au forma ovală. Florile de o culori încântătoare, galbene, sunt grupate în inflorescențe care uimesc prin frumusețe.
Recoltarea plantei se face între lunile iunie și august, taskul fiind realizat în timpul zilelor însorite, la amiază. O dată recoltată, planta este lăsată la uscat în locuri întunecoase, lumina puternică a soarelui determinând înroșirea frunzelor.
Ceaiul obținut din sunătoare este un tratament tradițional în caz de depresie, febre, dezinfecție a rănilor și vindecare a arsurilor mici. Alte studii recente au evidențiat că beneficiile plantei de sunătoare sunt legate de proprietățile sale antivirale și antibacteriene, dar și de activitatea pe care o are la nivel cerebral, ajutând la eliminarea serotoninei – hormonul fericirii.
Prepararea ceaiului de sunătoare
Pentru a prepara ceaiul de sunătoare, adăugați o linguriță de flori uscate sau frunze la 300 ml de apă fierbinte și lăsați la infuzat timp de 10-15 minute.
Acest ceai are o aromă puternică, un gust ușor amărui și o culoare caldă, de culoarea arămii. Pentru un gust mai îndulcit, puteți adăuga miere de albine cu zeamă de lămâie sau zahăr brun.
Ingredientele active și proprietățile ceaiului de sunătoare
Sunătoarea conține multe compuși cu efecte benefice, printre care colina, hipericina, saponinele, uleiul volatil, acidul valerianic, flavonoidele și taninurile. Toate aceste substanțe îi conferă sunătoarei capacitatea de a avea efecte terapeutice deosebite.
Ceaiul din sunătoare are proprietăți antiseptice, sedative, antiinflamatoare, remineralizante, cicatrizante și astringente.
Beneficiile ceaiului de sunătoare
În cazul în care luptați cu depresia și anxietatea, un consum regulat de ceai de sunătoare vă poate ajuta. Studii au demonstrat eficiența acestui ceai natural la fel de mare ca și a antidepresivelor, dar cu efecte secundare mult mai reduse.
De asemenea, ceaiul de sunătoare poate ameliora durerile cauzate de otită, o afecțiune produsă de o infecție. O altă contribuție valoroasă a consumului regular de ceai de sunătoare se observă la nivelul funcționării vezicii biliare, ajutând în prevenirea dischineziei biliare și colecistitei. Sunătoare promovează circulația sanguină și elimină retenția de apă, stimulând pierderea în greutate.
În cazul problemelor cu somnul, consumul de ceai de sunătoare poate fi o soluție. Ceaiul ajută la producerea de melatonină, hormonul responsabil pentru inducerea somnului.
Aplicat sub formă de comprese, ceaiul de sunătoare este benefic pentru tenuri iritate, uscate, ridate. De asemenea, el facilitează vindecarea tăieturilor minore sau a arsurilor la nivelul pielii.
Contraindicațiile ceaiului de sunătoare
Ceaiul de sunătoare are efecte puternice, motiv pentru care este recomandat să cereți părerea unui specialist înainte de a începe să-l consumați. Efectele sale pot fi mult diminuate în cazul în care este folosit în paralel cu antidepresive, anticoagulante, contraceptive orale, medicamente antiastmatice, antihipertensive sau imunosupresive.
Consumul în exces poate duce la probleme digestive precum diaree sau crampe abdominale, greață sau reacții alergice ale pielii, anxietate, disfuncție erectilă, amețeală, gură uscată (xerostomie) sau migrene. De asemenea, sunătoarea poate crește sensibilitatea pielii și a ochilor la lumina solară puternică.
