Fiicei mele dragi, cuvinte din inima de tată. Am primit epistola ta sau, ca să fiu mai precis, “jurnalul” tău! M-am amuzat când l-am văzut și am fost îngrijorat când l-am citit.
De ce gândid lucrurile astfel, draga mea?
Nu s-a întâmplat nimic şi nici nu se va întâmpla. Eroarea mea se datorează lipsei de experienţă, am crezut că pot reconcilia lucrurile ireconciliabile. Fiecare individ are propriul său caracter și personalitate împletită cu propriile modele, credințe și măsurători. Acestea influențează felul în care decidem, comunicăm și acționăm.
Doar cei care sunt discipoli ai lui Hristos pot sfida și anula aceste principii și norme, și chiar asta este o excepție. Ai întâlnit vreodată în viața ta sisteme de gândire diferite de al tău, apartinand altor persoane, cu care în mod normal împarțășești aceleași idei și credințe? Ei nu sunt malefici sau corupți și, cu siguranță, nici tu. Acestea sunt doar viziunea lor asupra lumii. Nu ai avut niciodată opinii diferite de proprii tăi copii?
Nu ai fost niciodată în dezacord cu soțul tău, care este al doilea tău înger păzitor? Motivul este, oare, că ați devenit malefici? Poate copiii tăi nevinovați sunt malefici sau neascultători? Cu siguranță, nu. Adevăratul vinovat este individualitatea dezbinată a omului care, fără avertisment, dă naștere la diviziune și conflict. Singura soluție este respectul reciproc și evitarea intromisiunii străine.
Avea oamenii de odinioară o întelepciune:
«Cu rudele tale mănâncă, bea, dar fii prudent să nu dai sau să primești ceva de la ele». Înlătură-ți tulburarea minoră sau regretul și convinge-l pe micul nostru îngeraș să nu-și piardă curajul, ci să vadă această situație ca o oportunitate de a învăța practic despre esența relațiilor sociale și a vieții.
În final, aceasta a fost o soluție temporară și convenabilă pentru o situație limitată. Âmi aduci aminte, fiica mea, cum Avraam și Lot s-au separați, deoarece nu le era posibil să coabiteze sub același acoperiș? Asta este întreaga filosofie: să suporți eșecurile altora și să nu le judeci, fără a fi atent la ce sunt și ce gândesc acele persoane. Ei au nevoie de îngăduință și răbdare.
Cu cât oamenii uită mai mult semnificația Crucii, cu atât crește și se răspândește, vine cu diferitele constrângeri naturale sau tehnice care pot apărea; când timpul îi va veni să își ia crucea și să meargă pe drum, se vor înspăimânta, evident, mai ales când nu le va aduce un beneficiu. Fericit este acela care rămâne în veghe și rugăciune pentru a evita necazul cu care Dumnezeu îi va încerca pe locuitorii pământului.
Rana profundă a omului modern este pierderea credinței, ca fundament și început, iar nici un tratament nu-l poate ajuta în această stare.
Dumnezeu ne supune la mici provocări formale, adică, permite ispitele, pentru a ne educa, dar omul, în loc să-și revină, să-și ceară iertare, regretabil, blasfemiază, ceea ce duce la respingerea totală. Vă rog să vă reasamblați și, cu marea umilință, să vă rugați pentru mila lui Dumnezeu, pentru ca Harul să aibă motiv să ne protejeze de furia care va veni, indiferent de zgomotul pe care îl va face!
Pace lui Hristos să fie cu voi tot timpul!
Cu rugăciunile mele și dragostea de tată,
Tatăl tău, Iosif
